marți, 20 ianuarie 2009

Civilizaţii dispărute...

Un film realizat pe baza operelor Harun Yahya, cu o traducere, adaptare şi subtitrare a Fundaţiei Taiba. - Perished Nations Civilizaţii (naţiuni) dispărute -

Amic sau Prieten ?

Un simplu amic când vine la tine se poartă ca un invitat.
Un prieten adevărat îţi deschide frigiderul şi se serveşte.
Un simplu amic nu te-a văzut niciodată plângând.
Un prieten adevărat are umerii uzi de lacrimile tale.
Un simplu amic nu cunoaşte prenumele părinţi lor tăi.
Un prieten adevărat are numerele lor de telefon în carnetul de adrese.
Un simplu amic aduce o sticlă de vin la petrecerile tale.
Un prieten adevărat vine să te ajute să găteşti şi rămâne până mai târziu pentru a te ajută să faci curat.
Un simplu amic se supără când suni după ce s-a dus să se culce.
Un prieten adevărat te întreabă pentru ce ţi-a luat atâta timp să-l suni.
Un simplu amic gândeşte ca prietenia s-a sfârşit când v-aţi certat.
Un prieten adevărat te sună şi după o bătaie.
Un simplu amic aşteaptă ca tu să fii mereu acolo pentru el.
Un prieten adevărat aşteaptă să fie acolo mereu pentru tine.

luni, 19 ianuarie 2009

Mărturii inedite...

(din scrisoarea primită ieri de la un bun prieten şi coleg Mircea Rusu Viorel, adresată nouă, colegilor cantemirişti)

...imi cer scuze că-ndrăznesc să atac un subiect prea mare pentru mine, dar, azi când m-am trezit am primit o veste cutremuratoare : a murit nemuritorul Grigore Vieru...

În 1982, când m-am mutat de la Medgidia la Mihai-Bravu, am lăsat în urmă câţiva prieteni. Unul dintre aceştia a fost şi instructorul cineclubului Casei Pionierilor, cel care asigura şi sonorizarea sălii de spectacole a Casei de cultură a sindicatelor, cel ce m-a învăţat să fac film.

Datorită lui am învăţat atât de mult, într-un timp atât de scurt, încât filmele realizate de mine mi-au adus foarte multe premii şi invitaţii la festivaluri naţionale şi regionale, inclusiv solicitarea din partea tatălui lui Piţu Maci [n.e. coleg cu noi] de a mă muta la Casa Centrală a Armatei din Bucureşti. Acestui om, pe numele său Echim Ionel, îi datorez şi înregistrarea a doua super-spectacole ale lui TUDOR GHEORGHE susţinute la Medgidia.

Aici am vrut să ajung...

Tudor Gheorghe, cu talentu-i neegalat, imitând vocea şi dicţia poetului Adrian Păunescu, ne deschidea mintea către poetul GRIGORE VIERU, despre care spunea atunci (redau din memorie): „poet român,... contemporan cu noi, dar... deocamdată... nu în graniţele teritoriale ale României...” (prin punctele de suspensie încerc să redau pauzele în vorbire care dădeau o şi mai mare greutate spuselor...)

Cântecele lui Tudor Gheorghe mi-au „înfipt” în memorie frumuseţea şi adâncimea sensurilor din versurile marelui poet patriot Grigore Vieru... dar şi... ale marelui poet Adrian Păunescu...

Nu ştiu unde fac poeţii trecerea de la Mama-mamă la Patria-mamă sau Limba-mamă...

Cu voia voastră, din memorie - care nu-i perfectă - am să-ncerc să redau câteva versuri puse-n strună de Marele Tudor, cel contemporan cu noi, care mi-au marcat trăirile, viaţa, de atunci şi până astăzi...

„Tare necăjită ai fost mamă,

Iarnă, vară, orice timp trecând,

Cât era de frig sau de căldură,

Tot desculţă te-am văzut umblând...

N-ai purtat o haină mai ca-lumea,

O scurteică veche doar aveai,

Dar şi pe aceea totdeauna

Numai câteodată o-mbracai...;

Ochii tăi ardeau că două stele,

Le mai văd luminile şi azi,

Boabe mari de lacrime ca rouă

Le ştergeai cu mâna pe obraz...;

Tot aşa te ştiu, de când ţin minte,

Pe picioare-ai mers, la drum, mereu,

Nici în car nu te suiai de teamă

Boilor să nu le fie greu...;

Ce păcat că n-ai trăit măicuţă,

C-ai plecat fără de timp în lut,

Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma

Şi ce haina, azi, ai fi avut...”

Şi...

„Măi, soldat de grăniceri

De dincolo de hotar,

Aş veni la piept să-ţi sar

Ca noi, frate, suntem veri

Maicele sunt surori,

Maritate-n două părţi,

Iară noi trăim pe hărţi,

Vere cum să mă omori?!

Te-am pierdut,

Mi te-au furat,

Cin-sa mi te dea-napoi,

Şi tot tu să tragi în noi,

Frăţior înstrăinat...”

... Îndrăznesc să vă invit, când timpul vă permite, să vă aruncaţi privirea pe safirele creaţiei lui Grigore Vieru; redau mai jos câteva titluri ce le găsiţi pe Google...

(Cu siguranţă, dacă nu le ştiţi deja, găsiţi şi cele două cântece, ale căror versuri am încercat să le redau...)

Tămâie şi licheni

De unde

Ruşinosul proverb

Oglinda clipelor

Un secol grăbit

Pentru ea

Trei culori

Iubito

M-a strigat cineva?

Pădure, verde pădure

Vreau să te văd

E-o linişte iubirea?

Joc de familie

Omul duminicii

Limba romană

Zmeul şi nunta

Banii

Să mergi frumos

Salvaţi-vă prin limba

Puişorii

Biblioteca de rouă

Ca prima oară

Formular

Mişcarea în infinit I

La Mănăstirea Căpriana

Pictează-mi o mirişte

Ceaţă caldă

Cuvântul mama

Cum se spală ariciorii

La şcoala iepuraşilor

Mulţumim pentru pace

Două mere

Acolo pe unde...

Iartă-mă...

Câtă frică de singurătate ai

13 strofe despre mankurţi

Despre fericire

Această lună lină

A, iubite, a

Nu, nu mi-e totuna

Reaprindeţi candelă

Ascultă

Cad pe ape

Cămaşa ta e la fel

Autobiografică

În limba ta

Dorul şi limba

Ars poetică

Dacă eşti bărbat

Eminescu

Descrierea lacrimii

Aceştia suntem noi...

Singurătate

Sălbatecul

Mi-e dor de tine, mamă

Spre chipul tău

Am rupt acest trandafir

Cântare scrisului nostru

Cântec de dragoste

Cântec popular

Buzele mamei

Basarabie cu jale

Aşa este, frate...

Ah, tot mai liniştit mi-e verbul

Acasă

A căzut cerul din ochii tăi

Doina

Cântec basarabean

De ce-ai fi tristă?

Ocheanul

Făptura Mamei

RMV – 18 ianuarie 2008 -

duminică, 18 ianuarie 2009

IN MEMORIAM GHIŢĂ BOBE...

La un an de la trecerea în nefiinţă..

Ai plecat să te odihneşti, lăsându-ne fără stindard...

Moartea nu înseamnă înăbuşirea luminii... E ca şi când ai stinge lampa pentru că a venit noaptea...

... "iartă-le lor toate greşelile pe care cu cuvântul sau cu lucru sau cu gândul le-au săvârşit si- aşează pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea "...

Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul în pace!

- Colegii cantemirişti -






Rugăciune

Ingaduie-mă, Doamne

Primeşte-mă

În liniştea albastrului

Tău

Şi odihneste-mă

De prigoana păcatelor mele.

Alina-mi rănile cuvintelor

Ajută-mă să Te strig

Din adânc de inimă.

Învaţă-mă să Te iubesc

Şi lasă-mă, Doamne,

Să tes din lacrimi

Trepte pentru înălţarea sufletului

La poarta milostivirii Tale!


sâmbătă, 17 ianuarie 2009

ORIGINE NUME - Anton



Anton sau Antonie - ambele nume sunt de origine latină, fiind apropiate de numele etrusce de Antius, Antenius sau Antilius. Antonia este numele unei vechi ginţi romane.

Semnificaţia acestor prenume nu este pe deplin lămurită de lingvişti, însă se ştie sigur că sunt preluate de la greci sub formă de Antonios, apropiate prin etimologie populară de cuvântul floareanthos. Antonia şi Antonie au pătruns în onomastică creştină prin influenţă mare pe care au avut-o sfinţii Antonie cel Mare al Egiptului, fondatorul vieţii monahale răsăritene sau Sfântul Anton de Padova, originar din Lisabona, călugăr franciscan, cunoscut predicator al Sfintelor Evanghelii (tradiţia spune că în momentul morţii sale clopotele din Lisabona şi Padova au bătut singure).

În limba romana, cele două prenume sunt foarte vechi, iar răspândirea lor este probată şi de documentele din 1374 şi 1425, în care este atestat un sfânt din Ţara Românească, care avea numele de Andonie. Există o mulţime de variante înregistrate, folosite şi ca nume de familie, cum ar fi: Anton, Antona, Antonas, Antone, Antonescu, Antonica, Antonita, Antoe, Antoiu, Antonu, Antonache, Antoc, Toni, Tonca, Tonciu, Andoni, Doniu, Donica, Donca, Doncanu, Antoniada şi multe altele.

Evenimente...