ORIGINE NUME – IOAN (1)

Prenume specifice romaneşti, Ioan şi Ioana reproduc un vechi nume ebraic Johanan. Acesta este format din formă scurtă de „Jo”, abreviere curentă pentru „Jahve” - „Ilie” şi verbul „hanan” - „a face o favoare”, „a avea milă”, „a milui”, semnificând „Dumnezeu a avut milă, a făcut favoare”.

La origine este o formulă de mulţumire adresată divinităţii, care a binevoit să facă posibilă naşterea unui copil. Răspândirea numelui se explică, în primul rând, prin faptul că au existat sfinţi care au purtat acest nume, martori de seamă la minunile lui Hristos.

Sf. Ioan Botezătorul, cel mai însemnat dintre sfinţii care au influenţat onomastică creştină, are în calendarul ortodox mai multe zile de pomenire. El şi-a petrecut viaţa slujind în pustie şi vestind venirea Domnului, predicând necesitatea pocăinţei şi a botezului cu apă.

Sf. Ioan Evanghelistul, numit şi „ucenicul iubit al lui Hristos”, cel mai tânăr dintre ucenicii lui Iisus, a fost cel care nu l-a părăsit nicio clipă, fiind martor la toată suferinţa pe care a trăit-o Mântuitorul pe cruce. „Evanghelia” scrisă de el este cea mai înaltă în învăţăminte din punct de vedere spiritual.

În multe locuri din întreaga lume, luna iunie poartă numele „Sfântului Ion” - Mes de San Gioan (Franţa), San Gioan (Italia), Jehansmand (Germania) sau Szent Janosho (Ungaria).

În limba romana, numele Ion-Ioana a pătruns în diferite perioade istorice, astfel explicându-se existenţa unor forme prezente, destul de diferite unele de altele. Atestări istorice pentru Ion, Ionică, Nenică şi Nicuţă, apar încă din secolul al XIII-lea. Se regăsesc zeci de derivate, dintre care amintim doar o mică parte: Oana, Gianina, Janina, Jana, Ioanina, Ion, Ionică, Ioan (e), Johnny (Gioni), Ioanichie, Ioanid (e), Nucă, Ionuţă (a), Onuşca, Sântioana, Sânziene, Oneci, Nela, Ionăşel, Ionasco, Ionaşcu, Ionac, Ionea, Nes, Nesu, Neşu, Oană (nume purtat de 25 de boieri ai lui Ştefan cel Mare), Ioanide, Ionache şi multe altele.

[...]