ORIGINE NUME - Anton

Anton sau Antonie - ambele nume sunt de origine latină, fiind apropiate de numele etrusce de Antius, Antenius sau Antilius. Antonia este numele unei vechi ginţi romane.

Semnificaţia acestor prenume nu este pe deplin lămurită de lingvişti, însă se ştie sigur că sunt preluate de la greci sub formă de Antonios, apropiate prin etimologie populară de cuvântul „floare” – „anthos”. Antonia şi Antonie au pătruns în onomastică creştină prin influenţă mare pe care au avut-o sfinţii Antonie cel Mare al Egiptului, fondatorul vieţii monahale răsăritene sau Sfântul Anton de Padova, originar din Lisabona, călugăr franciscan, cunoscut predicator al Sfintelor Evanghelii (tradiţia spune că în momentul morţii sale clopotele din Lisabona şi Padova au bătut singure).

În limba romana, cele două prenume sunt foarte vechi, iar răspândirea lor este probată şi de documentele din 1374 şi 1425, în care este atestat un sfânt din Ţara Românească, care avea numele de Andonie. Există o mulţime de variante înregistrate, folosite şi ca nume de familie, cum ar fi: Anton, Antona, Antonas, Antone, Antonescu, Antonica, Antonita, Antoe, Antoiu, Antonu, Antonache, Antoc, Toni, Tonca, Tonciu, Andoni, Doniu, Donica, Donca, Doncanu, Antoniada şi multe altele.