SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA

ORIGINE NUME - Anton

Anton sau Antonie - ambele nume sunt de origine latină, fiind apropiate de numele etrusce de Antius, Antenius sau Antilius. Antonia este numele unei vechi ginţi romane.

Semnificaţia acestor prenume nu este pe deplin lămurită de lingvişti, însă se ştie sigur că sunt preluate de la greci sub formă de Antonios, apropiate prin etimologie populară de cuvântul „floare” – „anthos”. Antonia şi Antonie au pătruns în onomastică creştină prin influenţă mare pe care au avut-o sfinţii Antonie cel Mare al Egiptului, fondatorul vieţii monahale răsăritene sau Sfântul Anton de Padova, originar din Lisabona, călugăr franciscan, cunoscut predicator al Sfintelor Evanghelii (tradiţia spune că în momentul morţii sale clopotele din Lisabona şi Padova au bătut singure).

În limba romana, cele două prenume sunt foarte vechi, iar răspândirea lor este probată şi de documentele din 1374 şi 1425, în care este atestat un sfânt din Ţara Românească, care avea numele de Andonie. Există o mulţime de variante înregistrate, folosite şi ca nume de familie, cum ar fi: Anton, Antona, Antonas, Antone, Antonescu, Antonica, Antonita, Antoe, Antoiu, Antonu, Antonache, Antoc, Toni, Tonca, Tonciu, Andoni, Doniu, Donica, Donca, Doncanu, Antoniada şi multe altele.

ORIGINE NUME – IOAN (1)

Prenume specifice romaneşti, Ioan şi Ioana reproduc un vechi nume ebraic Johanan. Acesta este format din formă scurtă de „Jo”, abreviere curentă pentru „Jahve” - „Ilie” şi verbul „hanan” - „a face o favoare”, „a avea milă”, „a milui”, semnificând „Dumnezeu a avut milă, a făcut favoare”.

La origine este o formulă de mulţumire adresată divinităţii, care a binevoit să facă posibilă naşterea unui copil. Răspândirea numelui se explică, în primul rând, prin faptul că au existat sfinţi care au purtat acest nume, martori de seamă la minunile lui Hristos.

Sf. Ioan Botezătorul, cel mai însemnat dintre sfinţii care au influenţat onomastică creştină, are în calendarul ortodox mai multe zile de pomenire. El şi-a petrecut viaţa slujind în pustie şi vestind venirea Domnului, predicând necesitatea pocăinţei şi a botezului cu apă.

Sf. Ioan Evanghelistul, numit şi „ucenicul iubit al lui Hristos”, cel mai tânăr dintre ucenicii lui Iisus, a fost cel care nu l-a părăsit nicio clipă, fiind martor la toată suferinţa pe care a trăit-o Mântuitorul pe cruce. „Evanghelia” scrisă de el este cea mai înaltă în învăţăminte din punct de vedere spiritual.

În multe locuri din întreaga lume, luna iunie poartă numele „Sfântului Ion” - Mes de San Gioan (Franţa), San Gioan (Italia), Jehansmand (Germania) sau Szent Janosho (Ungaria).

În limba romana, numele Ion-Ioana a pătruns în diferite perioade istorice, astfel explicându-se existenţa unor forme prezente, destul de diferite unele de altele. Atestări istorice pentru Ion, Ionică, Nenică şi Nicuţă, apar încă din secolul al XIII-lea. Se regăsesc zeci de derivate, dintre care amintim doar o mică parte: Oana, Gianina, Janina, Jana, Ioanina, Ion, Ionică, Ioan (e), Johnny (Gioni), Ioanichie, Ioanid (e), Nucă, Ionuţă (a), Onuşca, Sântioana, Sânziene, Oneci, Nela, Ionăşel, Ionasco, Ionaşcu, Ionac, Ionea, Nes, Nesu, Neşu, Oană (nume purtat de 25 de boieri ai lui Ştefan cel Mare), Ioanide, Ionache şi multe altele.

[...]

ORIGINE NUME – ŞTEFAN

Cunoscute şi apreciate în toate zonele ţării noastre, Ştefan şi Ştefania au ca ascendenţă cuvântul grec „stephanos” care înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cununa cu care se încununau învingătorii din luptă”, numele fiind atestat încă din epoca lui Pericle.

Atestarea lor ca nume de persoană (Stefanos) apare în operele celor mai cunoscuţi filosofi şi istorici ai greciei antice, ca Platon, Sofocle sau Tucidide, ai căror fii purtau acest nume. Aceasta demonstrează o dată în plus, dacă mai era nevoie, popularitatea acestui nume.

Ştefan devine, însă, mult mai cunoscut în epoca creştină, când este purtat şi impus de Arhidiaconul Ştefan, cel dintâi mucenic creştin. La început a fost folosit cu preponderenţă în Vestul Europei, fiind atestat în secolele XI-XIV în Franţa, unde este întâlnit sub formele de Stephania sau Ştefania.

De aici, va trece la slavi, unde va deveni foarte popular, mai ales datorită purtării sale de către fondatorul statului sârb, Ştefan Nemanja, în anul 1170. Pe această filieră slavă, numele vă pătrunde şi la români, formele curente fiind Ştefan şi Ştefania, care sunt îmbogăţite de o serie întreagă de alte derivate, cum ar fi Ştefănel, Ştefănică, Şteful, Şteflea, Ştefaniţă, Ştefănuţ, Ştefanei Fane, Fănel, Fanache, Ştefana, Fane Fana Fanea Fănel, Fănică/a Ştefu Ştefa Ştafea, Istvan, Işpan şi multe altele.

Nume de familie derivate: Ştefan, Ştefancu Ştefanache Ştefănescu, Aştefanei, Ştefăneşti.

Numele de Ştefan are echivalente în multe limbi europene:

Στέφανος (Stephanos, Stefanos) - greacă

Stephen, Steven (engleză)

Étienne, Estienne, Stéphane (franceză)

Stefano (italiană)

Estévan (portugheză)

Esteban (spaniolă)

Esteve (catalană)

Stephan, Steffen (germană)

Stefan (olandeză, germană, poloneză)

István (ungară)

Stiobhan (scoţiană)

Štefan (cehă, slovacă)

Steafán, Stiofan (irlandeză)

Kepano (hawaiană)

Sitiveni (tongană)

Степан, Стефан (ucraineană)

Степан (rusă, bulgară)

[…]

ORIGINE NUME – NICOLAE (2)

Forma Nicoară a apărut undeva între secolele V-VII. În limba italiană întâlnim două forme: Nicola şi Niccolo, prima corespunzând lui Nicoară, iar cea de-a doua lui Niculai. În documentele Ţării Romaneşti de la jumătatea secolului al XIV-lea se găsesc mai multe persoane care au purtat acest nume. Voievodul Niculae Alexandru (1352-1364), până în anul 1500 există atestate 13 persoane cu nume ca Nicola sau Nicula.

În aceeaşi perioadă apar şi formele de Nicoară, Necoara sau Nicolai, atestate în documente moldoveneşti. Familia onomastică mai cuprinde şi variante că Necora, Nicora, Nicorina, Nicorici, Nicolinu, Colin, Coliţă, Neculce, Neculuţă, Niculăiţă, Nicu, Nica, Nicuşor, Nae, Laie şi multe altele.

La acestea se adauga şi împrumuturi occidentale de dată recentă, cum ar fi: Nicoleta, Coleta, Nic, Nichi etc. În limba engleză numele este scris Nicholas, Nick, Nicky, germană - Nikolaus, Niklaus, Nickel, Klaus, Nils, maghiară - Miklos, Kolos, Mika, Miki, Miklo, Moku, Nikoletta, Nikkola.

Zeci de personalităţi culturale, politice şi din lumea bisericească au purtat o variant a acestui nume. Nicolaus Olahus, vestit umanist din Transilvania, Nicolae Milescu Spătaru, cărturar şi mare diplomat, primul roman care a vizitat China, Nicolae Bălcescu, om politic şi istoric, organizatorul şi conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, Nicolae Iorga, celebrul istoric, orator şi scriitor, Nicolae Titulescu, mare diplomat roman, Nicolae Tonitza, Nicolae Filimon, Nicolae Titulescu, Nicolae Grigorescu şi mult alţii.

Pe plan internaţional, amintim pe Nicolaus Copernic, celebrul astronom, scriitorul Niccolo Machiavelli, marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol, violonistul Niccolo Paganini etc.

Ziua onomastică a numelui este pe data de 6 decembrie (Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni) şi 9 mai (Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari - anul 1087), atât în calendarul ortodox, cât şi în cel catolic.

însemnări podobnice (asemănătoare): Cronopedia, Timp şi spuţiu cantemirist, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Altmarius