un pluton de marote
înarmează recruţi
din copacii vânduţi
vântul smulge bancnote
a dat ordin Acela
să se-mpuşte cenuşa
celor prinşi cu cătuşa
mai uşoară ca vela
dezertor din durată
scriu acum ce-am mai scris
eu, soldatul ucis
într-o altă armată.
(poezie publicată în volumul SALONUL REFUZAŢILOR, apărut la Editura Junimea – Iaşi, 2008)
"Vă multumesc tuturor celor care v-aţi gândit la mine! Fac cinste, de ziua mea, cu un Chiştoc, cu o Poveste şi cu o temă de gandire. Serviti, vă rog:
..."
Ştiaţi că NU EXISTĂ NICIUN FILM ARTISTIC dedicat exclusiv lui Eminescu? Există o explicaţie decentă?
Reconstituirile
Ne reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, „Bolta Rece”, localul „Trei Sarmale” etc), rudele acestuia (Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă. Dacă acest film ar fi fost studiat cu atenţie (sau doar studiat), reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti ar fi fost cât se poate de aproape de realitate! În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe mult hulitul şi blamatul Octav Minar, este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană.
„Am avut privilegiul de a fi primul jurnalist care a semnalat în presă existenţa unui film monumental ca importanţă, atât pentru cultura română în ansamblul ei, cât şi pentru cinematografia românească. Din nefericire, filmul a fost şi continuă să fie ignorat pe nedrept, el nefiind menţionat până acum în nici un document public”.... (Miron Manega)
...”Eminescu, Veronica, Creangă” se numeşte filmul, are 21 de minute şi a fost realizat, în 1914, de Octav Minar, un cercetător controversat al vieţii lui Mihai Eminescu. Pelicula, considerată una dintre cele mai valoroase piese de tezaur, a fost descoperită, în urmă cu câţiva ani, la Arhiva Naţională de Filme, de pasionaţii bibliofili Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Documentarul, recuperat şi recondiţionat integral, este creaţia Casei de Filme „Pathé”, iar imagine poartă semnătura lui Victor de Bon. Acesta realizează aici o creaţie extrem de interesantă, în sensul că documentarul e presărat cu scene lirice, interpretate de artişti profesionişti (primele încercări de docudrama!), iar poemele eminesciene sunt ecranizate artistic, cu filmări făcute în Italia şi Egipt. Reamintesc că filmul a fost realizat în 1914!...
Are titlul „Eminescu, Veronica, Creangă” şi este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Mânar în 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenţa şi importanţa naţională a acestui document a fost semnalată în presă („Săptămâna Financiară” şi revista „Vreau bilet”) de jurnalistul Miron Manega.
Filmul a fost prezentat pentru prima oară la 31 ianuarie 1915 la Ateneul Român din Bucureşti. Cu acest prilej a vorbit scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea...
Ştii că prietenii sunt importanţi în viaţa noastră... uneori, poate cei mai importanţi... de aceea vrem să credem că prietenia noastră valorează mai mult decât orice alte lucruri scumpe din această lume... Adi, îţi spunem şi în acest an "LA MULŢI ANI!" si sperăm să mai apucăm cu toţii să îţi zicem şi în următorii ani... Succes în viaţă!
(Colaj de texte eminesciene realizat de Miron Manega)
EXPLICATIO
Acest text nu este scris de mine. Este scris de Eminescu. Mie mi-a revenit doar onoarea de a-l fi recompus din fragmente, după parcurgerea textelor sale jurnalistice. Am făcut aceasta împotriva vocilor din ce în ce mai vehemente care afirmă că Eminescu este un produs expirat. A devenit la modă să spui că Mihai Eminescu nu mai este la modă. Am mai vrut să arăt, prin acest colaj, că Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi primul analist economic din istoria României. „Diagnosticele” şi analizele lui economice, publicate în perioada 1870-1889, sunt valabile şi astăzi. Cele de mai jos par inspirate din realitatea noastră. Mi-a uşurat munca – şi mulţumesc pe această cale autorului – cartea lui Radu Mihai Crişan (scriitor şi doctor în economie), „Eminescu interzis”, apărută la Editura Criterion Publishing. Textele colajului au fost extrase din publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1870-1877), colecţia ziarului Timpul (1877-1883) şi din manuscrise publicate postum.
(Miron Manega)
