Lectura nr. 4
[…]
II. CASTELUL FERMECAT DIN VALEA RÂŞNOAVEI – CUIBUL DE VULTURI CANTEMIRIST
„Oh, clipă rămâi, Eşti atât de frumoasă!” (Goethe, Faust)
Ca într-un fiord de piatră la poalele meterezelor din stâncă ale Coştilei, ale Colţilor Morarului şi a spinării de uriaşă reptilă a Bucşoiului Mare, natura a traforat o platformă, un pod, aninat ca o salbă din suliţi de brad, pe care s-a zidit un frumos castel, realizat din soldele ofiţerilor şi subofiţerilor de vânători de munte, la confluenţa pâraielor Valea Iadei (numită acum de vânătorii de munte de la cabana Dihamul militar Valea Iadului, din cauza urcuşului sufocant) şi Valea Leucii cu Valea Râşnoavei. Aici, sub poale de codru verde va poposi Colegiul militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu în toamna anului 1940, după cutremurul devastator din noiembrie 1940, dislocându-se în localul din Valea Râşnoavei.
Cuibul de şoimi de la Mănăstirea-Dealu îsi va găsi vatră binecuvântată la poalele steiurilor semeţe ale Coştilei şi Bucşoiului. Pe partea stângă a izvoarelor Prahovei, cu catargele veşnic în adiere stau codrii de brad ai munţilor Gârbovei şi Clăbucetului Taurului. La poale, bisericuţa-mânăstire ridicată în 1774. în faţa Castelului fermecat, Monumentul Eroilor închinat ostaşilor căzuţi în luptele din primul război mondial. Acest pavilion a devenit centrul de pregătire al comandanţilor organizaţiei de tineret „Cercetaşii României”, pe care Carol al ll-lea a desfiinţat-o, creând o nouă organizaţie de copii şi tineret „Straja Ţării”.
Sediul Străjeriei de la Predeal era numai pentru fete şi pentru învăţătoare şi profesoare, iar sediul central pentru băieţi era la Breaza. După regulamentul Străjeriei trebuia să fie în apropiere şi un lăcaş închinat cultului eroilor neamului şi o biserică. Peste apa Leucei, sub o pădure care acoperă o mare parte a Clăbucetului Baiului se afla o măreaţă şi zveltă bisericuţă de lemn adusă din Maramureş de către Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Actualmente bisericuţa se află în complexul de odihnă al preoţilor de la Techirghiol (informaţie dată de profesorul de istorie loan Ignat, care a funcţionat în Liceul militar Cantemir între anii 1951-1955).
Nicolae Filipescu - ctitorul învăţământului liceal militar modern
În anul 1872, la laşi, s-a înfiinţat Şcoala fiilor de militari cu un curs liceal superior (clasele 5-8), cu un program identic liceelor civile de atunci, care s-a transformat începând cu 28 martie 1908 în Liceul Militar laşi.
Omul politic Nicolae Filipescu (1861-1916) a fost un spirit reformator la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX în domeniile economiei, armatei, învăţământului etc. Alături de eruditul Spiru Haret a intuit că învăţământul românesc trebuie reformat, a înţeles că temelia unei armate eficiente nu se poate clădi decât pe un învăţământ modern, care să formeze o personalitate multilaterală. A văzut şi a cercetat diferite modele de colegii militare şi şcoli de cădeţi din Europa (Anglia (Bedales), Franţa, Germania etc). A proiectat un model de liceu militar nou pe o tehnologie didactică modernă, preluând şi ceea ce era în actualitate din tradiţiile învăţământului românesc.
În jurul Mănăstirii Dealu – ctitorie a lui Radu cel Mare (1495 - 1508) unde se odihneşte în veşnicie capul marelui voievod Mihai Viteazul – a ridicat patriotul Nicole Filipescu noua ctitorie, care în istoria românescă a consacrat în secolul XX „spiritul mânăstirean”, care i-a unit într-o armonie impresionantă pe elevii, profesorii şi ofiţerii „cuibului de şoimi” de la Dealu, poate şi sub simbolul semnului binecuvântat unificator - cripta voievodului unde este aşezat capul marelui martir. Mânăstirenii se considerau garda de onoare a sfântului lăcaş. Piatra de temelie s-a pus în ziua de 04 iunie 1912 în prezenţa multor autorităţi locale, ale Ministerului de Război, ale Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor şi ale altor autorităţi ale statului, în discursul său, Nicolae Filipescu arată de ce este un liceu nou şi ca modalitate de funcţionare şi ca modalitate de organizare şi recrutare a elevilor şi mai ales nou ca tehnologie didactică, întemeiată pe ultimele cuceriri ale modelului Şcolii active (avangarda învăţământului european pe atunci). A fost un adevărat Discurs al Reformei pentru învăţământul liceal (militar şi civil) românesc. Să zăbovim puţin asupra acestui Discurs vizionar:
1. Oştirea dobândeşte nu numai al doilea liceu, ci un liceu nou. Cel de la laşi primeşte fii de militari şi îi îndrumă spre diferite cariere; şcoala aceasta primind elevi fără deosebire de origine militară sau civilă se va sili să îi îndrepte spre cariera armelor.
2. Armata brăzdează o cale nouă în învăţământ, înfiinţând o şcoală de energie întemeiată pe metode noi. în locul unei educaţii prea exclusiviste, ambiţionăm o educaţie completă, intelectuală, fizică şi morală.
3. Dezvoltarea intelectuală îşi va păstra locul de seamă şi va câştiga, de se va urmări prin alte temelii decât metodele pasive, care cultivă memoria în paguba inteligenţei şi a judecăţii. Nu se va pierde din vedere că istoria şi literatura are menirea de a înălţa sufletul, nu de a apăsa memoria.
4. Limbile moderne n-au nevoie să-i chinuiască pe elevi în clase vreme îndelungată cu migăleli gramaticale. Cu profesorii aleşi, elevii se vor deprinde pe nesimţite cu ele mai mult prin uz şi afară din clase.
5. Ştiinţele fizice şi naturale sunt de un interes şi utilitate îndoielnice, dacă ţintesc a împovăra mintea cu anoste nomenclaturi. Vom decurge cât mai des la demonstraţia experimentală, care aţâţă sforţarea şi voinţa, fereşte de robia cărţii şi îndrumă tineretul spre ştiinţa căutării.
6. Cultura intelectuală, astfel înţeleasă, se va cumpăni cu o cât mai îngrijită educaţie fizică, virilă, care împreună să dea elevului iniţiativă şi încredere în sine, energie, spirit de camaraderie şi de jertfă, iniţiativă şi spirit de decizie.
7. De bună seamă libertatea este necesară spre a trezi spiritul de răspundere al elevului. în toate privinţele, râvna noastră va fi de a dezvolta însuşirile morale ale tinerilor... căci ţinta noastră este spre armată, măcar că studiile ce se vor face aici, vor deschide calea şi spre carierele civile. Nici să nu dorim a prinde în rândurile armatei toată nobleţea neamului şi a pune chiar cu oarecare fudulie, cariera militară mai presus de oricare alta. A sădi această pasiune în inimile tinere e menirea acestei şcoli, nu de a preda tehnica militară.
8. Învăţământul militar îl vor căpăta mai apoi. Dar acesta nu va fi de valoare, dacă nu-şi va avea reazimul într-o vârtoasă educaţie patriotică şi dacă ştiinţa militară nu va fi înflăcărată de eroism. Să vrăjim sufletul încă fraged al viitorului ostaş, ca într-însul să vibreze cultul sfânt al patriei, isteţimea punctului de onoare, dragostea fierbinte a gloriei.
9. Mănăstirea Dealu am vrut să fie numai cuib cald de unde să-şi ia zborul lor tinerii şoimi, care să uimească omenirea cu pilda eroismului lor pus în slujba neamului. în acest cuib de şoimi, adumbrit de zidurile sfântului lăcaş, întemeiat de cucernicia Radului Vodă şi împresurat de eroicele amintiri ale viteazului Voievod, însufleţească-se pentru vitejie generaţii de voinici, de lei paralei ca cei din poveşti, crescuţi aici în frica lui Dumnezeu, dar numai a Lui!
(Arhivele Ministerului Apărării - Piteşti)
Modelul mânăstirean a fost preluat de către cei trei comandanţi care au bătut „ţăruşul” noului Liceu militar „Dimitrie Cantemir”. Cum am arătat, cei 3 urmaseră un liceu militar, iar căpitanul loneşcu Heroiu fusese elev la Mănăstirea Dealu. Un merit deosebit l-a avut însă şi noua cancelarie cantemiristă. De la Roman foarte puţini profesori au însoţit liceul la Predeal - prof. Gheorghiade (geografie), prof. Constantin Rădoi (biologie), prof. Ţaga Eufimie (limba rusă), prof. Petre Marinescu (istorie), prof. Atanasie Petrovici (muzică), prof. Ioana Muşatescu (română şi engleză).
[…]
Lecturi in paralele pe blogurile:
Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu