joi, 23 octombrie 2008

LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.
Lectura nr. 1

ARGUMENT
MOTTO:
„În lumina stelelor, noi pământenii n-avem umbre”
Lucian Blaga

Istoria naţională a evoluţiei poporului român consemnează ca o efigie a permanentei şi nobilei mândrii ostăşeşti şi locul de taină şi de adâncă recunoştinţă al perpetuei naşteri şi renaşteri a românismului, de la poalele Carpaţilor, al oraşului Breaza, acolo unde, parcă pentru prima oară a avut loc întâiul „descălecat” al numelui de România eternă.

Aici, se pare că timpul a stat în loc, aşteptând peste decenii şi epoci ca seminţele acelui moment fertil să germineze, să rodească şi să înflorească în fructele unei istorii, mai plină de seve şi de lumini, care să pună încă o aură sacră peste fruntea unui neam hărăzit de Dumnezeu, întru binecuvântarea păcii şi a nemuririi.


Noi, cei care am fost meniţi să călcăm cu sfială şi pietate peste pragul acestei cetăţi de lumină – Liceul militar „Dimitrie Cantemir” Breaza – ne-am mărturisit sub cupolele vieţii şi cunoaşterii umane, dorinţa curată de a continua peste vremuri şi vremi, acest spirit al marelui voievod al culturii naţionale – Dimitrie Cantemir – şi al prestigiosului lăcaş de învăţământ şi cultură din Alma Mater Cantemir.


Fie ca această flacără a sufletelor noastre, întreţinută de focul ştiinţei şi învăţăturii primit şi dăruit cu generozitate şi altora, să se întrupeze în realităţi palpabile, acum şi totdeauna pentru binele şi mai binele oamenilor din mijlocul cărora facem parte.


Rememorându-ne vârstele şi evenimentele sociale prin care am trecut, fiecare dintre noi, trăim un sentiment al îndatoririi continue că parcă nu am făcut totul la cel mai înalt nivel de recunoştinţă pentru oamenii şi locurile pe unde am trecut şi ne simţim mereu chemaţi la obârşii, cu ofrandele noastre de prea-plin şi de matură înţelepciune.


Tocmai de aceea, corola de preţuire şi respect care o punem lângă tâmpla încărunţită a celor mai de seamă personalităţi ale Armatei naţionale, se vrea şi un simbol de omagiere şi de mulţumire adusă Dumneavoastră, celor care sunteţi un reper al perfecţiunii profesionale şi morale, şi pe care noi îl cinstim şi îl respectăm cu toată nobleţea sufletelor noastre - generalii Armatei române, foşti cantemirişti.


Cartea oferă doar o faţă a ceea ce este cantemirismul, luminat printr-un criteriu de performanţă profesională – generalii formaţi la Alma Mater Cantemir, liceul militar fiind roata olarului pentru cadeţii cantemirişti, vatra în care s-a modelat măiestru alfabetul tainic al devenirii adolescenţilor. Performanţele profesionale ale absolvenţilor cantemirişti antologate în acest remember învederează acel mesaj simbolic încrustat de Nicolae lorga: „O viaţă de om aşa cum a fost”.


Roadele devenirii profesionale sunt extrapolate la nivelul unor promoţii şi nu la nivelul unui individ, unde aprecierea ar putea fi de multe ori subiectivă. Toate cele făurite în timpul uceniciei cantemiriste nu pot fi cuantificate cu exactitate, dar roadele semănatului de atunci pot fi cântărite cu obiectivă detaşare. Nu întâmplător pe cantemirişti îi întâlneşti în partea superioară a ierarhiilor sociale.


Această carte încearcă să fie o privire dinăuntru asupra unei instituţii militare de învăţământ liceal, Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, Breaza.


Volumul a dorit să spicuiască şi să sintetizeze file de viaţă din curgerea şi devenirea unei memorii, plecată pe lunga timpului cărare, plătind cuvenitele vămi de trecere, destinului. Adunate la un loc, toate aceste file, într-o cronică a timpului trăirii, ca timp al regăsirii, deschid poarta intrării într-un univers cu tărâmuri înalte, tărâmul „Cuibului de şoimi” din grădina lui Vodă-Cantemir, coborâţi de sus, sub veghea albastrului cantemirist, în statura ucenicilor păzitori ai testamentului Voievodului.


Cartea are valoare şi de document social-istoric pentru că o întreagă derulare de evenimente petrecute de-a lungul unei jumătăţi de veac (1950-2000) în România au fost trăite pe viu, de către domnii generali, fie ca martori, fie ca actanţi ai întâmplărilor.


Deşi cariera militară are etape şi jaloane cu exactitate trasate, replica la social a fiecărui martor este particulară şi este rezultatul ecuaţiei personale a conştiinţei fiecăruia. Pentru destinul ofiţerilor Armatei Române, din perioada sus amintită, ar trebui reamintit poemul lui Nichita Stănescu („Poetul şi soldatul”)


„Poetul e ca şi soldatul
Nu are viaţă personală”

Sperăm să fie o lectură captivantă, un fel de „Poveste a vorbei” ori o „Halima” ori un revelat „Hanu-Ancuţei”, care să ofere cititorului o poveste într-o poveste şi tot aşa mai departe în caierul timpului neostenit şi fără de sfârşit...

Toţi cei care au încropit aceste file de poveste sunt coautori ai cărţii şi îngrijitorii cărţii le mulţumesc cu fraternă iubire. Unii dintre domnii generali nu au participat la scrierea cărţii neavând încă răgazul cuvenit liniştii cerute de popasul în faţa foii albe de scris, alţii poate nu au primit chestionarul oferit de autori. Oricum dorinţa autorilor a fost să fie cuprinşi în această piramidă cantemiristă toţi generalii cantemirişti (uneori am apelat la interviuri, alteori la evocarea unora dintre ei), de aceea şi regretul nostru pentru cei absenţi din carte. Titlurile au fost stabilite de autori, mai puţin trei dintre acestea, ţinând cont de mesajul sugerat de profilul în cauză.

[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist



Evenimente...