LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.


Lectura nr. 6
[…]

Cantemiriştii ştiau câte ceva despre mânăstirenii de dinaintea lor, întrucât se întâlniseră în incinta şcolii cu urmele existenţei lor pe acolo; au întrebat profesorii şi astfel au aflat unele lucruri despre adolescenţii care înaintea lor au ucenicit în Castelul fermecat de la poalele Coştilei. În podul liceului unde se improvizase arestul pentru cei trimişi la „camera de gândire” se afla placa de marmură cu şefii de promoţii mânăstireni, iar în subsolul liceului unii au dat de bustul întemeietorului – Nicolae Filipescu. O întâmplare povestită de generalul în rezervă lonescu Heroiu vorbeşte despre această conştiinţă a ştafetei timpului: „în octombrie 1995 am fost invitat la Carei la aniversarea a 50 de ani de la eliberarea teritoriului României de sub ocupaţia germano-hortistă. Am stat la masă lîngă Marin Sorescu şi în discuţii i-am spus că sunt absolvent de Liceu militar Mânăstirea-Dealu. Dânsul mi-a spus că şi el a urmat Mânăstirea-Dealu, dar la Predeal”. Generalul Heroiu s-a bucurat să afle că mai tânărul său coleg a absolvit colegiul la Predeal, iar cronicarul acestor rânduri i-a explicat domnului general de unde această conştiinţă a continuităţii celor două licee.

În perioada cantemiristă a liceului de la Predeal s-au făcut multe epurări, îndepărtări din şcoală atât ale elevilor cât şi ale profesorilor, descoperiţi de inchiziţia proletcultistă prin dosarele de cadre incriminatorii la adresa lor. Mulţi elevi din promoţiile 1953 şi 1954 au părăsit liceul din aceste motive şi la fel de mulţi cantemirişti din Şcolile militare de ofiţeri vor fi îndepărtaţi din cauza „unor bube” la dosar.

În ianuarie 1952 sunt îndepărtaţi de la conducerea liceului cei 3 întemeietori ai şcolii, care au bătut ţăruşul noului Liceu militar: maior Tomagu, căpitan Vlădulescu şi căpitan lonescu Heroiu, toţi 3 foşti elevi ai liceelor militare considerate burgheze. Au fost consideraţi incompetenţi şi nefolositori.
Directorul de studii lonescu Heroiu a preluat de la Sibiu, unde fuseseră depozitate, inventarul bibliotecii Mânăstirii-Dealu şi laboratoarele de chimie şi de fizică, pe care le-au readus la Predeal, la noul Liceu militar. Ar mai fi de spus faptul că lonescu Heroiu era Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, care se acorda numai pentru fapte de eroism săvârşite pe front, în prima linie; de asemenea, a fost şi secretarul Asociaţiei Ofiţerilor Ordinului Mihai Viteazul (până la moartea sa în martie 2002).

În anul 1953 a fost îndepărtat din liceu profesorul Simion Bărbulescu, pentru că se descoperise că mama sa, văduvă de război, era declarată chiabur. De ce oare merita profesorul Bărbulescu, ca şi ceilalţi această vânătoare de vrăjitoare, ce rău făcuse ţării sale? Avea 19 ani în 1944, şi ca tânăr TR (elev termen redus, fiind student) a fost înrolat într-un regiment care opera în zona petroliferă a Prahovei, în sediul M.T.R. (Munca Tinereteului Român) de la Breaza (localul actualului liceu militar) se retrăsese o coloană germană sub comanda căpitanului Damalan. Un pluton de români, conduşi de locotenentul Renţea Ion, care făcuse şcoală în Germania şi vorbea perfect limba germană, le strigă de pe deal prin porta-voce, nemţilor că sunt încercuiţi şi că nu are nici un rost să înceapă măcelul lor, somându-i să se predea. Purtătorul mitralierei plutonului, elev TR Simion Bărbulescu, trage câteva rafale convingătoare în jurul coloanei, iar combatanţii scot steagul alb. în deruta în care se aflau aceştia, plutonul de români a acţionat repede şi cu mult curaj au făcut o serioasă captură, o unitate germană în retragere, cu 22 de maşini de luptă şi multă muniţie. Şi el şi ceilalţi au fost decoraţi de rege cu Ordinul Bărbăţie şi Credinţă. Cronicarul lasă cititorului să comenteze după cugetul său cele spuse până acum.

Tot în 1953 este îndepărtat din liceu şi profesorul de istorie Mihai Doroftei, pentru că era credincios de rit adventist (l-au descoperit că nu venea sâmbăta la şcoală). în acelaşi an, 1953 este îndepărtat din liceu de acelaşi zelos comandant It.col. Ilie Cristea, profesorul Fronea Bădulescu, pentru atitudinea lui antisovietică declarată şi pentru convingerile sale monarhiste pe care nu le ascundea. Zeloşii activişti de partid de la „Secera şi Ciocanul” şi „patrioţii” de la departamentul orhidee albastre „pupila şi timpanul” vegheau să se ascută lupta de clasă după strigătul de luptă indian:

„Partidul şi Gheorghiu-Dej
Au dat iama în burgheji!”

Profesorul Fronea Bădulescu organizează în 1957 un grup de luptă anticomunistă în anii acelei crunte terori roşii din „obsedantul deceniu” susţinut de foştii săi elevi din Cantemir: Dumitrescu Cristian (Gioancă), Răducanu Constantin şi Stăncioiu Valeriu. Au fost prinşi şi judecaţi politic ca duşmani ai statului popular şi ai partidului şi condamnaţi la mulţi ani de temniţă grea, iar profesorul Bădulescu condamnat la moarte (i s-a comutat pedeapsa în închisoare pe viaţă şi a fost eliberat de la Aiud în 1964, cu cel mai periculos lot de 70 de condamnaţi politici, care au ieşit ultimii din închisorile politice ale regimului dictaturii proletariatului). Dacă au suportat în detenţie chinurile şi torturile, mai greu Ie-a fost în aşa-zisa libertate să trăiască stigmatizaţi, marginalizaţi profesional şi social şi mai ales evitaţi şi trataţi ca neprieteni de colegii şi cunoscuţii lor. Cititorule, cred că nu-ţi va fi greu să recunoşti în acest act al lor sublimul curajului, al demnităţii şi al dreptului la opţiune şi la libertate. Şi poate că această recunoaştere în timp să fie şi singura lor răsplată posibilă (în viaţă se pare că nu a mai rămas decât cantemiristul col.(r.) Dumitrescu Cristian). Poate nu e lipsit de interes amănuntul că ultima percheziţie în casa profesorului a fost în mai 1989, oamenii securităţii i-au „furluat” 80 de pagini dintr-o viitoare plachetă de poezii (neînapoiate vreodată). Profesorul a reuşit să publice un volum de poezii „Cristal” în 2001, la Editura Vasile Cârlova. Alături de poezia „Fiare” (nu cităm, din cauza economiei de spaţiu) foarte frumoasă este şi poezia „Cristal II” din care cităm doar finalul:

„Eu sunt glasul conştiinţei. îţi îndrum a vieţii cale
Şi îţi ocrotesc fiinţa pe măsura vrerii tale,
Că tu ai cum n-are numeni nesfârşită libertate
Să îmbraci haina virtuţii sau să bâjbâi în păcate.
A tăcut. S-a stins lumina. Toate cele nepătrunse
Înţeles-am nu în Cosmos, ci în suflet sunt ascunse”.

Tot de numele profesorului Bădulescu se leagă şi tipărirea incendiarei cărţi „Drumul Damascului”, editată de Doina Jalea şi mai ales poziţia dânsului despre filmul realizat de regizorul Andrei Şerban după cartea amintită.

În arealul cuibului de şoimi de la Castelul fermecat din Valea Râşnoavei a început să prindă identitate un fenomen complex în învăţământul liceal românesc – cantemirismul, iar spiritul cantemirist este produsul acestui fenomen, care a născut o miraculoasă matematică: întregul să fie mai mare decât suma părţilor ce-l compun. Cantemirismul împlinea în timp testamentul întemeietorului Nicolae Filipescu care afirma: „ambiţionăm o educaţie completă, intelectuală, fizică şi morală. Râvna noastră va fi de a dezvolta însuşirile morale ale tinerilor, iar gradele de distincţie vor răsplăti mai ales acele însuşiri ce sunt podoaba ostaşului. Să vrăjim sufletul încă fraged al viitorului ostaş ca în el să vibreze cultul sfânt al patriei, isteţimea punctului de onoare, dragostea fierbinte a gloriei”.

Despre acest spirit cantemirist au mărturisit toate cele peste 80 de evocări ale generalilor cantemirişti din prezenta carte. Adolescenţii şi dascălii din constelaţia cancelariei cantemiriste de la Predeal au ridicat cu trudă şi migală acel „Exegi monumentum”, piramida cantemiristă, pentru că o secretă piramidă trebuie să vedem în orice operă. învăţământul românesc nu fusese „reformat”, încă sub aspectul cunoştinţelor profesorilor şi elevii au avut parte de dascăli care au trecut peste prejudecăţile ideologice ale timpului, consolidând o axă de valori autentică, care să le pună cantemiriştilor în desagă merindea de drum pentru o viaţă. Ei au rămas icoane de lumină în sufletul discipolilor. Academicianul Miron Nicolescu spunea – „nu suntem numai fiii părinţilor noştri, ci şi fiii profesorilor noştri, care ne-au învăţat nu numai profesiunea specifică, dar şi pe aceea mai nobilă de om”.

14 aprilie 1952, profesorul George Lăzărescu le propune elevilor la limba franceză testul temă -”La Marseillaise”. La înapoierea lucrărilor corectate, elevul Dumitrescu Cristian observă că lucrarea lui nu e menţionată. Profesorul îşi duce mâna la frunte şi cu regret spune că a uitat-o printre alte lucrări, dar că lucrarea e foarte bună, are nota maximă, şi-l invită după oră să meargă la cancelarie să i-o dea. Acolo, într-un loc mai retras, profesorul îi spune că a rupt-o, fiindcă în cazul în care conţinutul ei ar fi ajuns la cunoştinţa persoanelor oficiale, autorul ar fi fost arestat şi condamnat. Extemporalul cantemiristului fusese conceput ca un adevărat manifest politic, de elogiere a libertăţii individului, de condamnare a tiraniei, cu referiri critice la adresa regimului totalitar.
Colonelul Bânzaru Cornel, promoţie Liceu militar 1954, în decembrie 1989 era şeful transmisiunilor Diviziei din Târgu-Mureş. în acele zile tulburi, în prezenţa întregului efectiv de cadre ale Comandamentului diviziei, a refuzat să execute ordinul de a participa la reprimarea manifestanţilor, fiind dezarmat şi arestat pe loc, urmând a fi deferit Tribunalului militar. Niciodată nu s-a plâns de modul tovărăşesc, partinic în care a fost tratat de zeloşii săi comandanţi şi nu a solicitat recompense sau recunoşterea vreunui merit.
[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist

LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.


Lectura nr. 5
[…]

A DOUA CANCELARIE CANTEMIRISTĂ, PREDEAL 1950-1954

Meritul directorului de studii lonescu Heroiu a fost să angajeze şi câţiva dintre foştii profesori de la Colegiul militar „Nicolae Filipescu”:
– profesorul George Lăzărescu, devenit profesor universitar doctor, unul dintre cei mai cunoscuţi italienişti români de după 1950, preşedintele Asociaţiei culturale România - Italia, profesor de franceză în noul liceu Cantemir;
– profesorul, compozitorul şi dirijorul Aurel Bobescu, profesor de muzică în noul liceu Cantemir;
– profesorul Tache Dumitrescu de română, care-i fusese profesor şi căpitanului lonescu Heroiu, angajat ca preparator la noul liceu, dând consultaţii elevilor la studiu individual;
– profesor Bosculescu de desen.

NOTĂ INFORMATIVĂ. După desfiinţarea Colegiului militar „Mânăstirea-Dealu” în 1948, în acelaşi local (Predeal) a funcţionat un curs de perfecţionare a cadrelor didactice, care trasa noua orientare politică şi ideologică pentru acestea (1948-1950). La scurt timp, în anul 1950 (toamna) liceul Cantemir revine de la Roman în locaşul Colegiului militar Mânăstirea-Dealu desfiinţat (la Predeal).

Alături de profesorii mânăstireni şi de cei veniţi de la Roman sunt încadraţi o serie de profesori noi:

– La română: Alexandru Costaş, Minai Roman, Constantin Boroianu, Petru Buhai, Traian Cucu, Simion Bărbulescu, Victor Stoleru (o constelaţie strălucită de dascăli ajunşi universitari, doctori în filologie, critici literari - Roman, Bărbulescu, Stoleru, Boroianu şi Traian Cucu autori de manuale); Costaş a ajuns director de studii al Liceului militar Cantemir; Buhai a ajuns director al Liceului „Nicolae Grigorescu” din Câmpina;
– La engleză: Victor Odobeşteanu, a ajuns membru corespondent al Academiei Române. Sever Trifu a ajuns profesor universitar la Universitatea din Cluj;
– La geografie: Constantin Gheorghiade, un erudit, model de spirit enciclopedic pentru cantemirişti;
– La istorie: loan Ignat şi Mihai Doroftei, ambii cu contribuţii în literatura de specialitate;
– La matematică: Tiberiu Szabo, ajuns director al Colegiului Naţional „I.L. Caragiale” Ploieşti. Profesor emerit Hadârcă lacob, 19 ani director adjunct al Liceului militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza; Fraţii Gheorghe şi Ştefan Dobrotescu, eminenţi dascăli de matematică, profesor Nicolae lordache şi Toma Constantinescu;
– La fizică: Fronea Bădulescu, ajuns cercetător la Institutul de Fizică Atomică, Vasile Baloescu, cu merite deosebite în transmiterea de temeinice cunoştinţe pentru accederea în Şcolile militare cu profil tehnic; Marcela Puia, respectată pentru cunoştinţele sale profunde;
– La chimie: soţii Aurica şi Constantin Coteanu, nume de referinţă în şcoala cantemiristă;
– La biologie: Constantin Rădoi şi Arpad Asztaloş, personalităţi de marcă bucurându-se în timp de respectul viitorilor medici militari ieşiţi din „croiala” lor;
– La educaţie fizică: cei 2 ofiţeri Alexandru (Tita) Boldeanu şi Matei Puia care obţin şi primele rezultate cu cantemiriştii în concursuri de nivel naţional. Vor fi urmaţi în timp de alţi colegi;
– La desen: Teodor Orădan – un artist cu un simţ rafinat al formelor şi culorilor. Unul din absolvenţii săi, Octavian Covaci (promoţie 1959 în Cantemir) cu 13 premii internaţionale la concursuri prestigioase de umor grafic, mărturiseşte cât de mult au însemnat lecţiile şi discuţiile cu dascălul său Orădan;
– La muzică: celor 2 mari profesori Aurel Bobescu şi Atanasie Petrovici li se adaugă talentatul ofiţer de muzică Dumitru Călin.

Cronicarul a zăbovit asupra acestor nume nu ca să încarce de prisos lectura cititorului, ci pentru că şi ei au bătut „ţăruşul” pentru o construcţie viitoare. Aceştia au impus un anumit spirit cancelariei cantemiriste, un spirit erudit care tindea în ambiţia lui diurnă să îmbrăţişeze zone şi reliefuri ale spiritului enciclopedic. A rămas în timp această zestre spirituală a cancelariei cantemiriste care i-a şi dat râvnita identitate. în nesfârşitele dispute purtate în cancelarie ar fi fost foarte greu să detectezi şi specialitatea profesorilor angrenaţi în discuţii. Dascălii care au început învăţământul cantemirist la Predeal au fost la înălţimea celor de la Colegiul „Nicolae Filipescu”, care izvorâseră lumină în aceeaşi vatră, continuând tradiţii ale învăţământului militar liceal românesc, întrucât fluviul este un comentar al izvoarelor. Chiar dacă s-ar căuta pătimaş să se descopere puncte de ruptură, antagonisme, incompatibilităţi, încercări de deviere a acestui fluviu, arătăm spre adevărul acului de busolă care ne orientează: reversul medaliei nu este contrarul efigiei. Maiestuozitatea şi solemnitatea fluviului cantemiriste sunt conştiinţa de sine a albiei certe.
[…]

Lecturi in paralele pe blogurile: Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist

LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.

Lectura nr. 4
[…]

II. CASTELUL FERMECAT DIN VALEA RÂŞNOAVEI – CUIBUL DE VULTURI CANTEMIRIST

„Oh, clipă rămâi, Eşti atât de frumoasă!” (Goethe, Faust)

Ca într-un fiord de piatră la poalele meterezelor din stâncă ale Coştilei, ale Colţilor Morarului şi a spinării de uriaşă reptilă a Bucşoiului Mare, natura a traforat o platformă, un pod, aninat ca o salbă din suliţi de brad, pe care s-a zidit un frumos castel, realizat din soldele ofiţerilor şi subofiţerilor de vânători de munte, la confluenţa pâraielor Valea Iadei (numită acum de vânătorii de munte de la cabana Dihamul militar Valea Iadului, din cauza urcuşului sufocant) şi Valea Leucii cu Valea Râşnoavei. Aici, sub poale de codru verde va poposi Colegiul militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu în toamna anului 1940, după cutremurul devastator din noiembrie 1940, dislocându-se în localul din Valea Râşnoavei.

Cuibul de şoimi de la Mănăstirea-Dealu îsi va găsi vatră binecuvântată la poalele steiurilor semeţe ale Coştilei şi Bucşoiului. Pe partea stângă a izvoarelor Prahovei, cu catargele veşnic în adiere stau codrii de brad ai munţilor Gârbovei şi Clăbucetului Taurului. La poale, bisericuţa-mânăstire ridicată în 1774. în faţa Castelului fermecat, Monumentul Eroilor închinat ostaşilor căzuţi în luptele din primul război mondial. Acest pavilion a devenit centrul de pregătire al comandanţilor organizaţiei de tineret „Cercetaşii României”, pe care Carol al ll-lea a desfiinţat-o, creând o nouă organizaţie de copii şi tineret „Straja Ţării”.

Sediul Străjeriei de la Predeal era numai pentru fete şi pentru învăţătoare şi profesoare, iar sediul central pentru băieţi era la Breaza. După regulamentul Străjeriei trebuia să fie în apropiere şi un lăcaş închinat cultului eroilor neamului şi o biserică. Peste apa Leucei, sub o pădure care acoperă o mare parte a Clăbucetului Baiului se afla o măreaţă şi zveltă bisericuţă de lemn adusă din Maramureş de către Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Actualmente bisericuţa se află în complexul de odihnă al preoţilor de la Techirghiol (informaţie dată de profesorul de istorie loan Ignat, care a funcţionat în Liceul militar Cantemir între anii 1951-1955).

Nicolae Filipescu - ctitorul învăţământului liceal militar modern

În anul 1872, la laşi, s-a înfiinţat Şcoala fiilor de militari cu un curs liceal superior (clasele 5-8), cu un program identic liceelor civile de atunci, care s-a transformat începând cu 28 martie 1908 în Liceul Militar laşi.

Omul politic Nicolae Filipescu (1861-1916) a fost un spirit reformator la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX în domeniile economiei, armatei, învăţământului etc. Alături de eruditul Spiru Haret a intuit că învăţământul românesc trebuie reformat, a înţeles că temelia unei armate eficiente nu se poate clădi decât pe un învăţământ modern, care să formeze o personalitate multilaterală. A văzut şi a cercetat diferite modele de colegii militare şi şcoli de cădeţi din Europa (Anglia (Bedales), Franţa, Germania etc). A proiectat un model de liceu militar nou pe o tehnologie didactică modernă, preluând şi ceea ce era în actualitate din tradiţiile învăţământului românesc.

În jurul Mănăstirii Dealu – ctitorie a lui Radu cel Mare (1495 - 1508) unde se odihneşte în veşnicie capul marelui voievod Mihai Viteazul – a ridicat patriotul Nicole Filipescu noua ctitorie, care în istoria românescă a consacrat în secolul XX „spiritul mânăstirean”, care i-a unit într-o armonie impresionantă pe elevii, profesorii şi ofiţerii „cuibului de şoimi” de la Dealu, poate şi sub simbolul semnului binecuvântat unificator - cripta voievodului unde este aşezat capul marelui martir. Mânăstirenii se considerau garda de onoare a sfântului lăcaş. Piatra de temelie s-a pus în ziua de 04 iunie 1912 în prezenţa multor autorităţi locale, ale Ministerului de Război, ale Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor şi ale altor autorităţi ale statului, în discursul său, Nicolae Filipescu arată de ce este un liceu nou şi ca modalitate de funcţionare şi ca modalitate de organizare şi recrutare a elevilor şi mai ales nou ca tehnologie didactică, întemeiată pe ultimele cuceriri ale modelului Şcolii active (avangarda învăţământului european pe atunci). A fost un adevărat Discurs al Reformei pentru învăţământul liceal (militar şi civil) românesc. Să zăbovim puţin asupra acestui Discurs vizionar:

1. Oştirea dobândeşte nu numai al doilea liceu, ci un liceu nou. Cel de la laşi primeşte fii de militari şi îi îndrumă spre diferite cariere; şcoala aceasta primind elevi fără deosebire de origine militară sau civilă se va sili să îi îndrepte spre cariera armelor.
2. Armata brăzdează o cale nouă în învăţământ, înfiinţând o şcoală de energie întemeiată pe metode noi. în locul unei educaţii prea exclusiviste, ambiţionăm o educaţie completă, intelectuală, fizică şi morală.
3. Dezvoltarea intelectuală îşi va păstra locul de seamă şi va câştiga, de se va urmări prin alte temelii decât metodele pasive, care cultivă memoria în paguba inteligenţei şi a judecăţii. Nu se va pierde din vedere că istoria şi literatura are menirea de a înălţa sufletul, nu de a apăsa memoria.
4. Limbile moderne n-au nevoie să-i chinuiască pe elevi în clase vreme îndelungată cu migăleli gramaticale. Cu profesorii aleşi, elevii se vor deprinde pe nesimţite cu ele mai mult prin uz şi afară din clase.
5. Ştiinţele fizice şi naturale sunt de un interes şi utilitate îndoielnice, dacă ţintesc a împovăra mintea cu anoste nomenclaturi. Vom decurge cât mai des la demonstraţia experimentală, care aţâţă sforţarea şi voinţa, fereşte de robia cărţii şi îndrumă tineretul spre ştiinţa căutării.
6. Cultura intelectuală, astfel înţeleasă, se va cumpăni cu o cât mai îngrijită educaţie fizică, virilă, care împreună să dea elevului iniţiativă şi încredere în sine, energie, spirit de camaraderie şi de jertfă, iniţiativă şi spirit de decizie.
7. De bună seamă libertatea este necesară spre a trezi spiritul de răspundere al elevului. în toate privinţele, râvna noastră va fi de a dezvolta însuşirile morale ale tinerilor... căci ţinta noastră este spre armată, măcar că studiile ce se vor face aici, vor deschide calea şi spre carierele civile. Nici să nu dorim a prinde în rândurile armatei toată nobleţea neamului şi a pune chiar cu oarecare fudulie, cariera militară mai presus de oricare alta. A sădi această pasiune în inimile tinere e menirea acestei şcoli, nu de a preda tehnica militară.
8. Învăţământul militar îl vor căpăta mai apoi. Dar acesta nu va fi de valoare, dacă nu-şi va avea reazimul într-o vârtoasă educaţie patriotică şi dacă ştiinţa militară nu va fi înflăcărată de eroism. Să vrăjim sufletul încă fraged al viitorului ostaş, ca într-însul să vibreze cultul sfânt al patriei, isteţimea punctului de onoare, dragostea fierbinte a gloriei.
9. Mănăstirea Dealu am vrut să fie numai cuib cald de unde să-şi ia zborul lor tinerii şoimi, care să uimească omenirea cu pilda eroismului lor pus în slujba neamului. în acest cuib de şoimi, adumbrit de zidurile sfântului lăcaş, întemeiat de cucernicia Radului Vodă şi împresurat de eroicele amintiri ale viteazului Voievod, însufleţească-se pentru vitejie generaţii de voinici, de lei paralei ca cei din poveşti, crescuţi aici în frica lui Dumnezeu, dar numai a Lui!
(Arhivele Ministerului Apărării - Piteşti)

Modelul mânăstirean a fost preluat de către cei trei comandanţi care au bătut „ţăruşul” noului Liceu militar „Dimitrie Cantemir”. Cum am arătat, cei 3 urmaseră un liceu militar, iar căpitanul loneşcu Heroiu fusese elev la Mănăstirea Dealu. Un merit deosebit l-a avut însă şi noua cancelarie cantemiristă. De la Roman foarte puţini profesori au însoţit liceul la Predeal - prof. Gheorghiade (geografie), prof. Constantin Rădoi (biologie), prof. Ţaga Eufimie (limba rusă), prof. Petre Marinescu (istorie), prof. Atanasie Petrovici (muzică), prof. Ioana Muşatescu (română şi engleză).
[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist