joi, 6 noiembrie 2008

LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.




Lectura nr. 11

[…]

3. ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 3 BREAZA (1945-1954)

După momentul insurecţiei de la 23 August, armata sovietică „eliberatoare” a uitat să mai plece din ţară mai bine de un deceniu, considerând România una din guberniile sale. Sub această tovărăşească ocupaţie sovietică, a trebuit să adoptăm o nouă filozofie, o nouă mentalitate, un nou mod de viaţă întemeiat pe principiile marxism-leninismului, având ca finalitate omul de tip nou, creat pe noi fundamente – bazele marxism-leninismului (B.M.L.). Aceste fundamente trebuiau imediat implementate în instituţiile statului: armată, învăţământ, universităţi şi academii, institute de cercetare, presă etc.

Armata română a trecut printr-un sever proces de demobilizare (trecerea în rezervă a ofiţerilor şi subofiţerilor proveniţi din aşa-zisa „armata veche”, burgheză şi reacţionară) şi de ideologizare, adică participarea tuturor cadrelor militare la perfecţionarea cunoştinţelor lor ideologice, printr-un învăţământ politic bine organizat şi întemeiat pe BML.

a) în acest sens s-a înfiinţat la Breaza între 1945 – 1947 Centrul militar ECP (Educaţie, Cultură şi Propagandă), care funcţiona în localul Străjeriei, actualul Comandament al Colegiului militar cantemirist. La acest Centru erau chemaţi la cursuri scurte de 1-3 luni toţi ofiţerii din vechea armată română pentru a-şi însuşi o nouă educaţie politică şi cetăţenească. La cursurile de la Centrul ECP Breaza au predat lecţii printre alţii – generalul Dumitru Petrescu, Walter Roman, Vasile Luca, Ana Pauker (i se repartizase o vilă în Breaza), Emil Bodnăraş (primise şi el o vilă în Breaza, pe strada Poieniţei, cu pază militară, garaj şi grajd pentru cai). Centrul a primit în 1947 şi vizita primului ministru Petru Groza.

b) între 1947-1953 a funcţionat la Breaza ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 3. De amintit că se mai înfiinţaseră 2 Şcoli militare de ofiţeri politici, astfel – ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 1 Ineu şi ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 2 Beiuş, în aceeaşi perioadă. În anul 1952 se desfiinţează şcoala de la Ineu, iar în 1953 cea de la Beiuş. Mulţi dintre ofiţerii comandanţi de companii şi dintre lectori vor fi mutaţi la ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 3 din Breaza.

c) Din 1953 ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 3 Breaza se desfiinţează şi se va transforma în Cursul Central de Perfecţionare Lucrători Politici. Durata cursului era de 6 luni, cursanţii erau ofiţeri de comandă care doreau să devină locţiitori politici. Din toamna lui 1954 acest curs se mută la Predeal, în locul Liceului militar „Dimitrie Cantemir”, iar liceul este dislocat în locul Cursului Central de Perfecţionare Lucrători Politici, în garnizoana Breaza. La Predeal, acest curs funcţionează până în primăvara anului 1957, când va fi desfiinţat.

Durata cursurilor de la ŞCOALA MILITARĂ DE OFIŢERI POLITICI NR. 3 Breaza era stabilă de forul superior DSPA, în funcţie de nevoile imediate ale armatei având o durată de 3 luni, 6 luni, 12 luni. Înălţările în grad erau în funcţie tot de nevoile armatei – absolventul Ilie Ceauşescu, promoţie 1951 a fost făcut destul de repede căpitan şi ajunge într-un viitor apropiat general-locotenent. Promoţia 1951 a defilat prin faţa generalului maior Nicolae Ceauşescu, şeful DSPA.

Pentru că trebuiau ocupate funcţii de locţiitori politici de la subunităţi cu cadre noi, au fost promovaţi între 1945 – 1948 şi subofiţeri. Din anul 1948 locţiitorii politici de la subunităţi şi unităţi au fost numai ofiţeri. Din acest motiv în şcoală era şi o catedră (i se spunea ciclu) de cultură generală, care completa cursanţilor cunoştinţele de cultură generală până la 7 clase şi elibera atestate (şcoala de absolvire a 7 clase obligatorii). Unii dintre aceşti proaspeţi absolvenţi mai scăpau şi sclipitoare perle. Unul din propagandişti de la liceul Cantemir din Predeal luând poziţia de drepţi aduce un omagiu înfiorat geniului marxist cu „cap de piele” spunându-le elevilor că tovarăşul Lenin a făcut facultatea la „cazan de-a dreptul”. În 1952, un locotenent-major, locţiitor politic la regimentul Mihai Bravu a pregătit la ordinele superiorilor săi Centenarul naşterii marelui scriitor naţional I.L.Caragiale. Au fost invitaţi şi de la Bucureşti (universitari şi oameni de cultură). De faţă cu aceştia a rostit plin de sine: „– Îmi revine sarcina să deschid centironul lui lui Caragiale”.

Pentru că erau mulţi cursanţi, unii erau cazaţi în barăcile de deasupra lacului, alţii în barăcile de la Şcoala UCECOM şi la vila P din parcul Brâncoveanu (unde a fost biblioteca orăşenească, clădire acum demolată), fiind în total o companie de cursanţi care dormea şi studia acolo, dar mânca în şcoală. Dintre clădirile moştenite de la Străjerie şi de la Centrul MTR de către Şcoala politică au fost – Comandamentul, construit în 1928, biblioteca, clubul, popota cadre (construită în 1928), clădirea unde a fost casa muzicii (1936), clădirea de la punctul de control (vila în 1936), sala de festivităţi (1938), atelierele de croitorie, cizmărie (1938), infirmeria (1943), bisericuţa de lemn (1939). Şcoala politică mai moştenea o sală mare de mese în aer liber (unde se puteau da şi spectacole, care a fost pe locul unde azi sunt serele noi părăsite şi centrala termică). Toamna şi iarna sala se transforma în fânărie. În această sală de mese, pavilion în aer liber, se făcea uneori şi predarea cursurilor. Sala de mese în aer liber (acoperită) încă funcţiona în 1951. Aceasta avea mese de 10 persoane şi bănci lungi de 5 persoane.

Pe terenul de handbal din capătul aleii principale a fost baraca în care era corpul de gardă, şi în faţa ei, în livadă era o popicărie (cei care câştigau mergeau să se răcorească la Casa Armatei care era vila pensiune Liliacul, proprietatea familiei Filip din Breaza). Şcoala politică a construit în 1951 pavilioanele T şi T1, motiv pentru care au fost dărâmate barăcile (moştenite de la MTR) în 1952. Credem, după informaţiile primite că şi bisericuţa de pe deal a fost dărâmată în 1952, întrucât în 1951 era pe deal, iar în 1953 dispăruse (informaţie dată de col. (r.) Poenaru Constantin, venit în anul 1950 la Şcoala politică nr. 3 Breaza). Unde este acum baza sportivă a fost terenul de instrucţie al Şcolii politice, iar actuala bază sportivă a fost terminată în 1955. În anul 1954 s-a terminat construcţia pavilionului învăţământ, corpul central. Lectorii şi cursanţii se bucurau că vor avea un pavilion nou pentru învăţământ, şi au lucrat cu însufleţire, dar destinaţia a fost cu totul alta – în toamna lui 1954 Liceul militar „Dimitrie Cantemir” de la Predeal se va muta în garnizoana Breaza în locaţia în care a fost între 1934-1940 Străjeria Ţării, între 1940-1944 MTR şi apoi între 1945-1954 ECP şi Şcoala politică nr.3 Breaza, în 1954 se va termina şi construcţia platoului liceului.

Dintre ofiţerii şi lectorii de la Şcoala politică nr. 3 au fost educatori şi comandanţi în Liceul militar „Dimitrie Cantemir”, următorii:

1) colonel (r.) Poenaru Constantin – comandant de companie elevi 1958-1960, iar între 1975-1984 secretarul de partid şi locţiitorul politic al Comandantului Liceului militar „Dimitrie Cantemir”;

2) colonel (r.) Lăcustă Ion, comandant de companie elevi 1962-1964, revenit în liceu în 1974 ca şef al Biroului cadre şi personal, până în 1982;

3) colonel (r.) Copil Teodor (fost lector şef la Bazele Educaţiei Militare în Şcoala politică) revine în liceul militar în 1962, la reînfiinţarea liceului ca locţiitor politic al comandantului. în 1965 va pleca la Academia Militară;

4) colonel (r.) Mitu Constantin a fost şeful fanfarei şcolii politice, apoi şeful fanfarei Liceului militar între 1954-1960. A ajuns Comandantul Şcolii de muzică din Bucureşti.

[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist


Evenimente...