LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.

Lectura nr. 9

[…]

III. GRĂDINA LUI VODĂ CANTEMIR – BREAZA

MOTTO:

PER ASPERA, AD ASTRA!

1. STRĂJERIA (1934-1940)

Pe pantele Subcarpaţilor meridionali după ieşirea râului Prahova din chingile de piatră de la Posada, privirea se plimbă odihnitoare pe spinările domoale ale dealurilor ce sprijină ca nişte contraforţi dealul Gurga, zis micul Caraiman. O natură binecuvântată lasă, la poalele acestor gruiuri şi coline desfătătoare poiene înfiorate parcă de culorile unui cer care nu poate fi văzut decât sub arcul curcubeului. Şi un cer albastru care cheamă tainic trecătorul spre ascultarea liturghiei lumii de la începuturile ei. Aici e Davosul Carpaţilor, aici sunt Dealurile vrăjite de la Breaza.

Înspre nord, catedrala de piatră a muntelui Coştila, spre nord-est, prelungirile domoale ale munţilor Baiului, spre sud, curgerea năvalnică a Prahovei cu terasele cioplite în dăltuiri de ere geologice, spre vest şi nord-vest drumurile transhumante care legau turmele brănenilor şi făgărăşenilor de Câmpiile Ţării Româneşti. I s-a hărăzit Brezei să devină în timp vatră de cultură şi campus pentru felurite instituţii de educaţie şi învâtâmânt.

Animatorul multor iniţiative de rang naţional înfăptuite şi ctitorite în Breaza a fost patriotul şi omul de cultură, generalul Ion Manolescu (brezean ca origine). Imediat după terminarea războiului, în vara anului 1918, prin abnegaţia generalului se constituie Centrala Caselor Naţionale, al cărei preşedinte cultural a fost ales savantul Gheorghe Ţiţeica, iar ca preşedinte activ colonelul Ion Manolescu. Scopul Caselor Naţionale era să contribuie la formarea educaţiei cetăţeneşti, la ridicarea culturală şi economică a neamului, formarea cetăţeanului conştient de rolul lui şi de menirea neamului său în lume (în locul Caselor Naţionale din Beaza, dărâmate prin 1975, s-a construit magazinul din centrul oraşului). Dar generalul acorda o atenţie deosebită şi pregătirii tineretului pentru muncă şi viaţă.

Regele Carol al ll-lea a fost invitat la serbările sfârşitului de an şcolar 1934 la Breaza, unde generalul Ion Manolescu i-a propus acestuia să înfiinţeze Oficiul de Educaţie al Tineretului Român (O.E.T.R.) care se va numi Străjeria, organizaţie a tineretului sub egida statului, provenită din transformarea Cercetăşiei. Marele Străjer a fost chiar regele Carol al ll-lea, iar conducător operativ a fost maiorul Teofil Sidorovici (vânător de munte), numit comandant adjunct, care era şi adjutant regal (ca adjutant regal a avut în grijă câţiva ani şi clasa palatină, creată în mod special pentru succesorul la tron, Mihai I de Hohenzollern). Străjeria a fost introdusă ca materie obligatorie şi în învăţământ (o oră pe săptămână).

Centrul Naţional al Străjeriei era în oraşul Breaza (în localul actualului Colegiu Militar Cantemir) şi Festivalurile Străjeriei erau susţinute de Casele Naţionale de la Breaza. Instructorii erau din rândul învăţătorilor şi profesorilor şi urmau în serii cursurile Străjeriei. Venirea şi plecarea seriilor se făceau după un protocol deosebit. Cursanţii stăteau în barăci, în tabere străjereşti. Maiorul Teofil Sidorovici şi căpitanul Marin Georgescu (comandantul taberei de la Străjeria din Breaza) au scos pentru cursanţi şi un ghid: „Sub poală de codru verde – manualul taberelor străjereşti”, care în introducere spunea: „Minunata viaţă în aer liber e singura care dă: sufletului – aripi; trupului – vigoare şi minţii – cumpăna realităţilor”.

Tabăra trebuia să aibe obligatoriu o troiţă, lângă ea catargul care ridica şi cobora steagul tricolor şi o bisericuţă.

Bisericuţa de lemn a fost adusă din Maramureş, iar în 1939 e terminată ridicarea acesteia (temelia ei a fost unde exista odată amfitreatrul în aer liber, înspre strada Ocinei, spre gardul liceului dinspre această stradă). Bisericuţa a fost dărâmată în 1952.

Deviza străjerilor era: „Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege”

Imnul străjerilor era: „Trei culori”

Urarea străjerească era de: „Sănătate”

Când se dădea onorul regelui se începea cu: „Sănătate Maiestate”, iar raportul se termina cu: „Gata la datorie. Sănătate!”

Orarul taberei – deşteptarea la ora 06.00, stingerea la ora 22.00.

În tabără se aşeza ca piatră de temelie în programul de lucru educarea religioasă, morală a tineretului străjeresc. La ceremonialul de dimineaţă al ridicării drapelului se comunica gândul zilei, care era exprimat printr-o maximă din morala creştină sau inspirată de un fapt istoric, legendă, trecutul oamenilor de seamă, etc. înainte de coborârea pavilionului avea loc Ora de recreare sufletească şi comandantul avea grijă ca un tânăr vrednic să tălmăcească gândul zilei prin pilde, încheind ora cu notiţe în carnetul de însemnări zilnice.

Rugăciunea domnească „Tatăl Nostru” era cântată la ceremonialul ridicării şi coborârii drapelului.

Sărbătoarea naţională a Străjeriei era 08 iunie, devenită Ziua Restauraţiei – revenirea regelui Carol al ll-lea pe tronul României.

Anul 1937 a marcat un moment de răsunet european – organizarea Reuniunii Internaţionale a Cercetaşilor Jamboreea. S-a alcătuit „Detaşamentul Haga-Paris” care timp de 40 de zile a străbătut ţările europene, cu punct terminus la Expoziţia Universală de la Paris. Dintre cei 102 cercetaşi români, o grupă era formată din străjeri brezeni, condusă de elevul Traian Mântulescu. Detaşamentul român a fost condus de maiorul Marin Georgescu, comandantul Străjeriei de la Breaza şi de colonelul Sâmboteanu, reprezentantul Asociaţiei de Cercetaşi.

În pavilionul Central al Străjeriei, ridicat în anul 1928 se află acum Pavilionul Comandament al Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”.

Organizaţia Străjeriei Ţării era alcătuită din următoarele unităţi:

1. Cuibul (alcătuit din 6 străjeri(e)), condus de un şef(ă) de cuib;

2. Grupa formată din cel mult 4 cuiburi, avea un şef(ă) de grupă;

3. Centuria formată din 2-4 grupe (efectiv maxim 96 străjeri(e));

4. Stolul compus din 2-4 centurii – lua fiinţă pe lângă o şcoală, instituţie, fabrică;

5. Cohorta formată din cel puţin 2 stoluri cu efectiv complet (800 de străjeri). Capitala avea 4 cohorte.

6. Legiunea – toate organizaţiile componente ale Străjii Ţării din cuprinsul judeţului;

7. Ţinutul – comandamentul de coordonare a tuturor legiunilor din cuprinsul unei regiuni administrative, a cărei denumire o va purta.

Străjeria Ţării se va desfiinţa în anul 1940, odată cu abdicarea regelui Carol al ll-lea. Ultimul comandant al Străjeriei, maiorul Marin Georgescu va preda Centrul Străjeriei cu proces-verbal Tineretului legionar.

Legionarii vor fi evacuaţi de către Mareşalul Ion Antonescu în noiembrie 1940, acesta înfiinţând în acelaşi local organizaţia Munca Tineretului Român (MTR).

La Casa Naţională a Şcoalelor Breaza se vor ţine şi Conferinţele Seminarului Umanist Român, în jurul anului 1940, susţinute de reputate personalităţi ale culturii române. Un moment de seamă în viaţa culturală interbelică este faptul ca Mareşalul Ion Antonescu a încurajat lucrările Seminarului.

[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist

.