marți, 4 noiembrie 2008

LECTURI PARALELE – PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ

Azi: fragment din lucrarea monografică „PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, autori Profesor Constantin Giurginca, General-Locotenent Dr. Florian Pinţă, Colonel(R.) Viorel Ciobanu, apăruta la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.



Lectura nr. 10

[…]

2. BREAZA – MUNCA TINERETULUI ROMÂN (1940 – 1944)

Mareşarul Ion Antonescu găseşte interesant modelul german de educaţie şi pregătire militară a viitorilor tineri încorporabili, care urmau, deci, să-şi satisfacă stagiul militar. Aşa s-a născut organizaţia paramilitară „Munca Tineretului Român” (MTR) după modelul german R.A.D. (Reich-Arbeit-Dienst, Serviciul de Muncă German), cu sediul la Breaza, în localul fostei Străjerii (azi sediul Colegiului Militar Breaza), comandată de generalul Emil Pălăngeanu. Acest general era Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, obţinut pe frontul din Moldova, în primul război mondial. A ajuns aghiotant regal şi profesor la Institutul Militar de Educaţie Fizică. A fost preceptorul Marelui Voievod Mihai, pe când acesta era copil şi a avut în supraveghere şi îngrijire sănătatea şi condiţia fizică a prinţului moştenitor. A fost şi unul din conducătorii clasei palatine până în clasele III-IV, după care a fost numit conducătorul clasei palatine aghiotantul regal Teofil Sidorovici (acesta s-a sinucis în noiembrie 1940, când un comando legionar s-a prezentat la uşa casei sale, pentru a nu cădea în mâna legionarilor, care l-ar fi torturat şi apoi măcelărit).

Generalul Emil Pălăngeanu, erou pe front în primul război mondial, după un lung serviciu credincios în slujba Armatei române va fi declarat duşman al poporului său, judecat prin furcile caudine ale unui proces politic şi trimis apoi la acel urgisit Canal Dunăre – Marea Neagră, unde a şi murit.

Organizaţia paramilitară „Munca Tineretului Român” ce a avut ca model RAD-ul german a păstrat forma de organizare germană, dar a modificat conţinutul, adaptându-l specificului neamului românesc.

La Centrul de la Breaza era încartiruită şi o companie germană (cu ofiţeri şi elevi), ofiţerii ei instructori servind ca model la început pentru instructorii români. Spicuim din regulamentul de organizare câteva obiective: Toţi tinerii între 18-19 ani, înainte de a fi încorporaţi în armată, vor face 6 luni de zile la MTR, unde vor căpăta primele cunoştinţe militare şi li se va face mai ales o educaţie patriotică. Aceste 6 luni de instrucţie şi educaţie se vor compensa, în sensul că, în loc de 2 ani aceştia vor face stagiul militar numai 1 an. Se urmărea în paralel o instruire specifică, asemănătoare cu cea a unităţilor de geniu, şi pe de altă parte o educaţie patriotică. De menţionat faptul că elevii de la MTR în serviciul de pază de la poarta Centrului nu aveau armă, ci o cazma (simbol al îndeletnicirilor lor de constructori) cu care prezentau şi onorul (brezenii mai vârstnici îşi mai amintesc de acele santinele curioase).

Aceştia au şi realizat într-un timp scurt câteva obiective, au finalizat unele iniţiative din şantierele de construcţii deschise de ei - pârtia de ski de la Predeal de pe Clăbucet care este şi azi folosită (încă unii îi mai spun pârtia MTR); - bazinul de înot din oraşul Breaza (azi părăsit, în ruină); – podul de peste Prahova din dreptul gării Gura-Beliei (pod încă şi azi în folosinţă); – barăcile de lemn din curtea Centrului, acolo unde erau cazaţi elevii (români şi germani); – sala de sport, construcţie din bârne, din incinta Centrului (azi sala de sport nr.2 a Colegiului militar şi singura sală de sport până în 1969, când s-a terminat construcţia noii săli moderne, la standarde naţionale; – barăcile de pe aleea cu plopi, unde mai târziu s-a mutat şcoala profesionlă de meserii UCECOM Breaza (şi azi acele barăci sunt încă utilizabile); – amenajări de drumuri realizate la Pucheni şi Vălenii de Munte, în judeţul Prahova şi altele. Ecusonul emblemă pe care-l purtau pe mâneca vestonului era un brad. Profesorii care se ocupau de educaţia elevilor, profesori de Educaţie naţional-patriotică au fost locotenent Bocănete (în 1941) şi căpitan loan Ambrosă (1942-1944), militar decorat pe frontul de răsărit cu Ordinul Mihai Viteazul.

Profesorii respectivi aveau de realizat zilnic Cuvântul zilei, care era expunerea pe scurt a vieţii unei mari personalităţi din istorie sau literatura naţională, a unor fapte eroice din trecutul istoric, şi mai ales din prezentul anilor 1941-1944, săvârşite de eroii acestui neam pe câmpurile de luptă. Textele erau scurte şi se nuanţa pregnant fapta eroică săvârşită. În fiecare dimineaţă, se făcea în curtea şcolii apelul, se ridica tricolorul în sunetele imnului naţional „Trei culori cunosc pe lume” şi de pe un postament special amenajat, lângă stâlpul pe care se înălţa steagul ţării, un elev citea sau spunea pe dinafară Cuvântul zilei (locul era unde este astăzi platoul de adunare al colegiului şi catargul era tot în zona verde, unde este şi astăzi locul pentru ridicarea drapelului naţional).

Cititorul ar putea observa cât de mult se aseamănă această activitate de educaţie patriotică cu momentul Gândul zilei din programul zilnic al Taberei străjereşti, tot de la Breaza. Centrul MTR avea o bogată bibliotecă beletristică, desigur moştenire de la organizaţia Straja Ţării, predată cu inventar celor care au preluat locaţia, adică MTR-ului. Oare o fi rămas ceva din acel depozit de carte şi Liceul militar mutat în 1954 la Breaza?

Vizitatori oficiali la MTR au fost destui – mareşalul Ion Antonescu, generalul von Hansen, şeful Misiunii militare germane în România, colonelul von Stein, de la RAD-ul german şi multe personalităţi ale timpului. Catedra de Educaţie naţional-patriotică reuşise nişte serbări specifice MTR (text urmat de cor sau cântece armonizate la conţinutul textului, cu o durată între 30-50 minute), care au fost date ca model în ţară. S-a dat dispoziţia ca la Breaza să vină directorii şcolilor normale din ţară şi câte un ofiţer de la fiecare regiment pentru a-şi însuşi modelul. Ultimul comandant al Centrului, colonelul Vasilescu (rămas după plecarea colonelului Eitel), va părăsi comandamentul MTR în august 1944, după ce în prealabil a ars o mare parte din arhiva Centrului. În timpul evenimentelor din august 1944, Comandamentul fostului MTR va deveni pentru scurt timp Comandamentul Militar Teritorial Insurecţional care a condus operaţiunile militare de evacuare a trupelor germane din zona petroliferă a Văii Prahova.

[…]

Lecturi in paralele pe blogurile:

Cronopedia, altmariusliterar, Timp şi spaţiu cantemirist


Evenimente...