Miron Manega - Salonul refuzaţilor

Activitate în presă
1980-1990:
- Colaborator la mai multe reviste literare („Luceafărul”, „Amfiteatru”, „S.L.A.S.T.”, „Steaua”) unde a publicat exclusiv poezie.
1990-2000:
- Colaborator, redactor, reporter sau fotoreporter al publicaţiilor: „Anul 2000”, „Nostradamus”, „Tinerama”, „Timişoara”, „Baricada”, „Phoenix”, „Kalende”, „Atitudinea”, „Linia întâi”.
- Şef de departament la postul de radio „FUN-Radio”
- Realizator de emisiune la Radio-Nova
- Şef de departament la cotidianele „Evenimentul zilei” şi „Naţional”
- Redactor şef adjunct al săptămânalului „Super Magazin”
- Redactor şef „Super VIP” (săptămânal)
- Initiator şi realizator al saptamânalului „69 - Revista fenomenelor paranormale”
Iniţiator-realizator şi director editorial al publicaţiilor:
- „Inimă sălbatică” (săptămânal)
- „Liceenii” (săptămânal)
- „HMM 69” (lunar)
- „Cutezătorii Magazin” (bilunar)
- „Revanşa – Revistă de cultură a celor uitaţi” (lunar)
- „Clubul temerarilor” (lunar)
- „Nopţi albe” (lunar)
- „Oameni singuri” (lunar)
- „Esmeralda” (săptămânal)
- „Clubul liceenilor” (săptămânal)
- Redactor-şef al revistei „Linia întâi”
- Realizator şi director editorial al publicaţiilor:
„Înger sălbatic - Revista serialelor” (bilunar), ,,Clanul liceenilor'' (bilunar) şi “Cinerama” (bilunar).
2000-2005
- Redactor şef adj. la cotidianul NAŢIONAL
Din aprilie 2005:
- Publicist comentator la SAPTAMANA FINANCIARA şi JURNALUL NAŢIONAL
- Guest-Star editor la revista TANGO.
- Redactor şef al revistei ROMANIA 100%, publicaşie bilingvă (engleză-română), distribuită în Australia, Noua Zeelandă, Noua Guinee, Insulele Solomon, Indonezia, SUA şi Canada
- Director editorial al publicaţiei lunare VREAU BILET.ro (revistă de cultura spectacolului)

De la Timp şi spaţiu cantemirist

prefaţă

Viaţa poetului Miron Manega seamănă cu cea a acrobatului care se zdrobeşte cu blândeţe de plasa salvatoare. Este unul dintre rarii poeţi a căror viaţă s-a despărţit de poezia pe care o scrie. Poetul este un damnat precum macii roşii care înfloresc doar pe calea ferată şi sunt loviţi necontenit de goana trenurilor, iar omul seamănă cu un navetist cuminte care merge pe jos, puţin aplecat, să poată trece pe sub Lună. Până şi umbrele lor sunt diferite. A poetului are viaţa ei personală, iar a omului abia mai ţine pasul cu trecerea zilelor. Când stai de vorbă cu poetul, ai sentimentul că se întregeşte mozaicul Universului, iar dacă îl asculţi pe om, deşărtăciunea lucrurilor ţi se pare cea mai sublimă trăire. De când i-am citit poemele mă întreb dacă damnarea poetului nu înseamnă fericirea lui Miron Manega. Pentru că numai aşa fiecare poate să-şi vadă de viaţa lui. Şi poetul, şi omul.

Laurian Stănchescu