miercuri, 11 februarie 2009

Lecturi pe monitor

MIRON MANEGA – Salonul refuzaţilor

Această carte apare prin graţia lui Dumnezeu…
Plecăciuni Universului întrupat, familiei şi prietenilor



dincolo


e-un grohotiş de lacrimi limanul către care
vom asfinţi cu toţii - şi cântăreţ şi mim -
suim de-o veşnicie un deal rotund de sare
iar dincolo de dânsul - acelaşi deal suim.





La Mancha

şi strigătul lehuzei trezi stihuitorii
- era când toamne sterpe frizau zădărnicia –
se prăvăleau bezmetic striviţi sub roata morii
însângeraţi poeţii sfidându-l pe Mesia

cămaşa veşniciei o sfâşiem aiurea
şi ne-nfruntăm în ţarcuri cu râsul ori cu lancea
dar n-avem timp de veghe şi nu zărim securea
în hohotul durerii ce suie din La Mancha.





baltă

sălbăticiţi în idealuri, noi
sfidăm de sus, iluminaţi şi goi
acest adânc împodobit barbar
cu suliţi albe jinduind la har

de-atâta moarte şi tăcere multă
strigăm pierind şi nimeni nu ne-ascultă
că-n marea lumii baltă mai există
şi sufletul – o baltă mult mai tristă.






esenin

suntem înalţi şi cristalini, în schimb
(o aflu singur, nu mi-a spus-o taica)
scâncim prin bolgii cocoşaţi de nimb
un plâns ce face ţăndări balalaica.





cadril

Nu plânge, mamă. Am ucis aseară,
eu, fiul tău, pe singurul tău fiu.
Un călător a îngheţat în gară,
stinge lumina, mamă, e târziu.

Nu pot rămâne, am pierdut pariul,
îl voi plăti regeşte, elegant,
vezi, scapără zăpada şi pustiul,
se strâmbă, mamă, Sfinxul la neant.

Nu te aud, a început Cadrilul,
frumosul dans pe care-l tot uităm,
mireasa mea-şi divulgă-ncet profilul,
mi-e frică, mamă. Mamă, îngheţăm!










Constance Demby- Passionate
Asculta mai multe audio Muzica »

Evenimente...