luni, 8 decembrie 2008

E vremea colindelor... (2)



Colindă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Colindele (sau colindurile) sunt nişte cântece tradiţionale româneşti, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 şi 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreştină Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creştine de iarnă şi nici colindatul cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului. Unele dintre ele au o sumedenie de variante şi versiuni, potrivit diferitelor regiuni şi graiuri.

Foarte puţini oameni ştiu că de Crăciun, de fapt, ce se cântă nu sunt colinde ci cântece de stea, sunt creştine. Colindurile sunt alea rituale şi alea-s cele mai frumoase. - Nicolae Covaci


„Colinde, colinde”

de Minai Eminescu

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Căci gheaţa se-ntinde

Asemeni oglinzilor

Şi tremură brazii

Mişcând rămurelele,

Căci noaptea de azi-i

Când scânteie stelele.

Se bucură copiii,

Copiii şi fetele,

De dragul Mariei

Îşi piaptănă pletele.

De dragul Mariei

Ş-a Mântuitorului

Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.



Origini

Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moştenesc funcţiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie şi ale Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.



[…]

idem: Cronopedia, Timp şi spaţiu cantemirist, Altmarius, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Piramide


Evenimente...