E vremea colindelor... (1)

ORIGINE NUME – NICOLAE (2)

Forma Nicoară a apărut undeva între secolele V-VII. În limba italiană întâlnim două forme: Nicola şi Niccolo, prima corespunzând lui Nicoară, iar cea de-a doua lui Niculai. În documentele Ţării Romaneşti de la jumătatea secolului al XIV-lea se găsesc mai multe persoane care au purtat acest nume. Voievodul Niculae Alexandru (1352-1364), până în anul 1500 există atestate 13 persoane cu nume ca Nicola sau Nicula.

În aceeaşi perioadă apar şi formele de Nicoară, Necoara sau Nicolai, atestate în documente moldoveneşti. Familia onomastică mai cuprinde şi variante că Necora, Nicora, Nicorina, Nicorici, Nicolinu, Colin, Coliţă, Neculce, Neculuţă, Niculăiţă, Nicu, Nica, Nicuşor, Nae, Laie şi multe altele.

La acestea se adauga şi împrumuturi occidentale de dată recentă, cum ar fi: Nicoleta, Coleta, Nic, Nichi etc. În limba engleză numele este scris Nicholas, Nick, Nicky, germană - Nikolaus, Niklaus, Nickel, Klaus, Nils, maghiară - Miklos, Kolos, Mika, Miki, Miklo, Moku, Nikoletta, Nikkola.

Zeci de personalităţi culturale, politice şi din lumea bisericească au purtat o variant a acestui nume. Nicolaus Olahus, vestit umanist din Transilvania, Nicolae Milescu Spătaru, cărturar şi mare diplomat, primul roman care a vizitat China, Nicolae Bălcescu, om politic şi istoric, organizatorul şi conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, Nicolae Iorga, celebrul istoric, orator şi scriitor, Nicolae Titulescu, mare diplomat roman, Nicolae Tonitza, Nicolae Filimon, Nicolae Titulescu, Nicolae Grigorescu şi mult alţii.

Pe plan internaţional, amintim pe Nicolaus Copernic, celebrul astronom, scriitorul Niccolo Machiavelli, marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol, violonistul Niccolo Paganini etc.

Ziua onomastică a numelui este pe data de 6 decembrie (Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni) şi 9 mai (Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari - anul 1087), atât în calendarul ortodox, cât şi în cel catolic.

însemnări podobnice (asemănătoare): Cronopedia, Timp şi spuţiu cantemirist, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Altmarius

ORIGINE NUME – NICOLAE (1)

Unul dintre cele mai frecvente şi răspândite nume romaneşti, cu variante în toate limbile europene, Nicolae reproduce un vechi nume grecesc - Nikolaos. Acesta era folosit în Grecia antică cu multe secole înainte de Cristos.

Un argument în acest sens îl reprezintă opera timpurie a istoricului Tucidide (460-396 i. Hr.). Nikolaos se încadrează în familia bogată de compuse al căror prim element este „nik”, care provine de la verbul „nikao”, adică „a învinge” (de aici şi substantivul „victorie” - „nike”). Semnificaţia se explica în mare măsură prin favoarea de care se bucurau cei care purtau acest nume. La greci numele s-a răspândit şi datorită legăturii cu zeiţa Nike, zeiţa victoriei, care la romani este identificată cu zeiţa Victoria. Nume ca Nikator sau Nikephotos (în limba română Nichifor) era supranume pentru Zeus.

Există numeroase derivate ale numelui, ca Nikandros (rege al Spartei, cunoscut mai ales în istoria lui Herodot), Nikanor, Nikarchos, Nikodoros, Nikokles, Nikokrates sau Nichifor, Nichita, Nicodim (folosite la noi în ţară). A doua parte a numelui Nikolaos este „laos” sau „leos”, care are înţelesul de „popor”.

Trecut în limba latină sub formă de Nicolaus, numele a fost continuat în limbile moderne, fiind folosit şi pe timpul romanilor. Odată cu apariţia creştinismului, Nikolaos şi Nicolaus au fost purtate şi de persoane care au îmbrăţişat treptat noua religie. Printre aceştia amintim pe epsicopul de Myra din secolul al IV-lea, sanctificat de Biserică, care este învăluit în aura mai multor legende şi care a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi din Evul Mediu.

În calendarul popular al românilor, Sfântul Niculai sau Sannicoară („san” vine de la „sfânt”) este sărbătorit în luna mai şi decembrie, fiind urmate de o serie de credinţe şi practici păgâne, care au popularizat numele (ca şi în cazul numelor de Gheorghe sau Ion). Cercetătorii romani au considerat multă vreme ca formă veche de Nicoară continua latinescu Nicolaus, însă acum se crede că este un derivat greco-latin (în sudul Dunării, limba greacă este strâns legată de limba română, înlocuind latina, care până atunci fusese limba oficială a Imperiului şi a Bisericii).

însemnări podobnice (asemănătoare): Cronopedia, Timp şi spuţiu cantemirist, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Altmarius

CASTELUL PELEŞ

Situat pe valea pârâului Peleş, în locul numit Pietrele Arse, Castelul Peleş, cea mai cunoscută reşedinţa regală din România, a fost construit între 1875 şi 1883 când a avut loc inaugurarea oficială.

Se spune că prin 1866, prin august, Carol I a sosit în zonă şi a înnoptat la mănăstirea din Podul Neagului (după cum era cunoscută la vremea respectivă Sinaia). Peisajul sălbatic şi pitoresc l-a atras aşa de mult încât a hotărât că trebuie să pună aici piatra de temelie a unui castel. Şi astfel, în 1872 a cumpărat terenul după care l-a angajat pe arhitectul german Wilhelm Doderer să realizeze planurile construcţiei. De aceea, din punctul de vedere al arhitecturii exterioare, elementele principale sunt specifice stilului neorenaşterii germane.

Pelişorul - Sinaia.

Practic, lucrările au început în 1873, dar piatra de temelia a castelului a fost pusă în 1875. După inaugurarea oficială din 1883, au urmat planuri de dezvoltare, forma actuală a construcţie fiind finalizata în 1914. Este vorba în special de câteva clădiri care au fost anexate, cum ar fi: Camerele Gardianului, Economatul, Foişorul (casa de vânătoare), Grajdurile Regale şi Centrala Electrică. În tot acest tip au lucrat peste 300 de meşteri, aduşi din toată lumea.

Dormitorul Reginei Maria - Pelisorul (Sinaia).

Între 1889 şi 1903, arhitectul Karel Liman, care se ocupă de lucrări, va realiza şi Pelişorul, o replică modernă şi la scară redusă a clădirii mari, reşedinţa viitorului rege Ferdinand I al României şi a Reginei Maria. De altfel, cuplul regal a locuit o perioadă şi la Foişor, clădire devastată de un incendiu şi reconstrita apoi în 1933. Un calcul sumar arată că între 1875 şi 1914 s-au cheltuit la Peleş peste 16 milioane de lei-aur.

ORIGINEA NUMELOR – ANDREI (1)

Andrei / Andreea [greacă] provine din Andreas, aner = al omului Andrei, Andreea - din greacă: bărbăţie, curaj, acest nume amintindu-ne că viaţa este o luptă cu ispitele de tot felul cu greutăţi sau neputinţe, cărora trebuie să le facem faţă cu bărbăţie şi curaj. Dar creştinul nu se lupta doar cu ispitele ci şi cu sine însuşi, încercând prin tot ceea ce face să fie un om tot mai bun - „Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj.” - Sfântul loan Gura de Aur.

Numele au pătruns în limba latină şi chiar în limba ebraică, de unde s-au răspândit în toată lumea creştină, datorită cultului unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Sfântul Apostol Andrei, fratele Sf. Pavel, prezenţi în „Noul Testament” în „Evanghelia după Matei”, a propovăduit credinţa în Iisus Hristos şi a sfârşit prin răstignirea sa pe o cruce în formă de X (de aici şi simbolistica acestei forme care se traduce prin „pericol iminent”, „pericol de moarte”, denumit şi „Crucea Sfântului Andrei”).

Sf. Andrei este cel care a creştinat zona Mării Negre şi Dobrogea, fiind considerat creştinatorul României. În cultura populară există o serie întreagă de credinţe păgâne, credinţe şi rituri magice, datorită faptului că 30 noiembrie este considerat „cap de iarnă”, iar noaptea de Sf. Andrei este o noapte a lupilor şi a strigoilor, a vrăjitoriilor şi a farmecelor.

Numele de Andrei s-a fixat din vremuri străvechi la noi în ţară, cu forme latine că Andrea, Indrea sau Undrea (ultimele două au rămas până astăzi ca denumiri populare ale lunii decembrie).

Există multe alte variante ale prenumelui, folosite şi că nume de familie: Andri, Andrieş, Andriţă/a, Andreicuţ, Andruşca, Andreica, Andreescu, Adrei, Andre, Andres, Andruţu, Andreoiu, Andreuca, Druţul, Draia, Andraie etc.

Derivate: Andries, Andru, André, Andrew, Andrey – popular în Rusia, Aundres (AWN-dray) în engleza americană, Adem, Aindrea, Aindreas, Analu, Anders, Andie, Andonia, Andor, Andrae, Andras, Andre, Andrea, Andreas, Andrei, Andrej, Andres, Andresj, Andreus, Andrewes, Andrews, Andrey, Andrezj, Andrian, Andriel, Andries, Andrij, Andrija, Andris, Andrius, Andro, Andros, Andru, Andruw, Andrzej, Andy, Antero, Aundray, Dandie, Dandy, Deandre, Dray, Dre, Drew, Dru, Drud, Drue, Drugi, Mandrew, Ohndrae, Ohndrae, Ohndre, Ohnrey, Ondre, Ondre, Ondrei, Ondrej, Ondrey, Ries, ş.a.

Sfântul Andrei a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, fratele lui Petru (Simon), cel mai vârstnic dintre Apostoli. Sfântul Andrei se bucura de o cinstire deosebită pe teritoriul şi în întreaga istorie a neamului nostru, deoarece - după ce Mântuitorul le-a dat Apostolilor îndemnul său de a merge şi de a boteza toate neamurile, crestinându-le sau altfel spus, de a le duce vestea cea minunată a iubirii lui Dumnezeu - Sfântul Apostol Andrei a ajuns şi în părţile noastre, anume în Dobrogea de azi, unde a întemeiat primele comunităţi creştine de aici. Există numeroase mărturii: Peştera Sfântului Apostol Andrei, lzvorul Sfântului Apostol Andrei, colinde şi cântece populare şi multe alte dovezi. După ani de zile în care Sfântul Andrei a propovăduit credinţă creştină, în cele din urmă a fost omorât de necredincioşi fiind răstignit pe o cruce în formă literei X numită de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.

În întreaga sa viaţă, Sfântul Apostol Andrei nu a încetat nici un moment să le vestească oamenilor învăţătura creştină. Este pentru noi toţi un exemplu de dăruire şi curaj, de izbândă şi biruinţa împotriva răului.

Ziua Sfântului Apostol Andrei - 30 noiembrie. Zilele altor Sfinţi ce poartă şi ei acest frumos nume: Sfântul Andrei Criteanul- 4 iulie, Sfântul Andrei Rubliov - 4 iulie, Sfântul Mucenic Andrei - 9 iulie.

Alte Sărbători:

· în calendarul ortodox: 30 noiembrie şi 20 iunie (aducerea moaştelor)

· în calendarul romano-catolic: 30 noiembrie şi 9 mai (această din urmă dată se sărbătoreşte doar în Scoţia, ca amintire a datei primirii unor relicve ale sfântului Andrei)

· în calendarul lutheran: 30 noiembrie

· în calendarul anglican: 30 noiembrie

Irina Loghin - Era o seară liniştită